Poveste de început de primăvară (XXVIII)

Aşa cum au stabilit, cumpărăturile le-a făcut Ştefan iar sâmbătă de dimineaţă a venit la Ilinca.

-      Draga mea, aperitivele o să le cumpăr mâine, să fie proaspete, băutura am cumpărat-o deja, saramura de peşte o facem acum, dar te-ai gândit ce friptură şi garnitură pregătim?

-      Păi, friptură de vită sau viţel la grătar, m-am gândit că suntem sătui de cea de pui iar de porc este prea grea pe timpul ăsta călduros. Ca garnitură, propun să pregătim crochete de cartofi cu caşcaval iar ca salată, sunt nehotărâtă: de varză cu mărar sau de ardei copţi. Ce zici?

-      Este o idee minunată! Dintre cele două salate aş prefera pe cea de ardei copţi, nu prea am mâncat în vara asta.

-      Aşa facem! Astăzi putem prepara tot ce ne-am propus. Crochetele se pot încălzi

mâine la cuptorul cu microunde când este gata friptura iar salata de ardei copţi o ţinem la rece, în frigider, cu cât stă mai mult, cu atât devine mai gustoasă.

-      Merg în piaţă să cumpăr tot ce este nevoie.

-      Făină şi cartofi am eu, mai trebuie caşcaval, vreo 200 de grame pentru crochete şi,

bineînţeles, ardei pentru copt, două kilograme. Îmi trebuie şi o legătură de leuştean pentru saramură.

-      S-a făcut, draga mea, am plecat!

Până s-a întors Ştefan de la cumpărături, Ilinca curăţă usturoiul pentru saramură şi începu să pregătească peştele pe grătar. Pe alt ochi de aragaz puse un vas cu caţiva cartofi la fiert pentru crochete.

-      Hărnicuţa mea, ce repede te mişti! Spune-mi,  cu ce te mai pot ajuta?

-      Tu te ocupi de ardei! Îmi trebuie şi două-trei roşii coapte pe tablă, pentru saramură.

-      S-a făcut, iubita mea! Execut tot ce doreşti! glumi Ştefan.

În timp ce Ilinca se ocupă de saramură, Ştefan se fripsese de câteva ori la degete când  întoarse  roşiile şi ardeii de pe o parte pe alta, dar nu zise nimic. Nu se ocupase niciodată de copt ardei. Iubita lui îi dădu un vas cu capac să pună ardeii, să îi poată curăţa de coajă mai repede.

-      Pe toate le ştii! Habar nu aveam că ardeii se pot curăţa atât de repede, stând într-un vas închis, ermetic. De fapt, sincer îţi spun, este prima dată când coc şi curăţ ardei.

-      În viaţă învăţăm multe şi când plecăm în veşnicie tot nu le ştim pe toate, dragule!

După ce termină şi cu crochetele, Ilinca pregăti salata de ardei.

-      De ce nu pui ardeii întregi în castron, draga mea? Eu aşa i-am mâncat până acum!

-      Aşa făceam şi eu înainte, dar de la o vreme, pentru musafiri, ca să le fie mai uşor, înlătur cotorul, tai în fâşii ardeiul, fac un amestec din apă, sare, oţet, ulei şi un pic de usturoi pisat şi torn peste ei. Cu cât îi ţin în frigider mai mult cu atât  salata este mai gustoasă iar zeama este delicioasă. Şi apoi, nu mai ocup masa cu alte farfurioare pentru cotoare şi este şi mai estetic.

Ştefan se uită cu drag la ea şi se apropie să o sărute. Îi şopti la ureche:

-      Mi-e tare dor de tine, iubito! Vreau să te mângâi, să te strâng în braţe!

-      O să ai timp, dacă terminăm cu treaba devreme! spuse Ilinca zâmbind.

-      Am voie? Păi, am cam terminat cu pregătirile. Ce mai avem de făcut?

-      Tarta, dar o fac mai pe seară, când pleci tu. Ţie nu îţi este foame? A trecut de ora prânzului, haide, să luăm masa!

-      Acum,  nu mi-e foame, vreau să mă satur de tine!

O sărută cu foc şi o luă în braţe. O duse în dormitor, o aşeză uşor pe pat; începu să o mângâie cu tandreţe, să o dezbrace şi să o sărute. Ilinca se lăsă mângâiată, sărutată şi chiar era dornică să facă dragoste cu iubitul ei. Trupurile lor s-au contopit într-unul singur, flamânzi de dragoste.  Amândoi se pomeniră că spun deodată, într-un glas: „dragostea mea, ce mult te-am dorit”! Ar fi vrut ca aceste clipe să nu se sfârşească niciodată.

Apoi stătură aşa, uitându-se unul la altul, fără să-şi spună nimic, ca şi cum fiecare asculta acelaşi cântec de dragoste; vorbeau din priviri, se sărutau, iar se priveau. Niciunul nu voia să se despartă de starea de fericire care îi cuprinseseră. Ilinca a fost prima care plecă la baie să facă duş. Ştefan veni după ea,  intră în cadă şi făcură duş împreună, continuând să se îmbrăţişeze şi să se sărute.

-      Ei, acum putem lua şi masa, mi-e foame! spuse Ştefan.

-      Şi mie! Am ciorbă de pui şi dovlecei umpluţi cu carne. Haide, la bucătărie să încălzim mâncarea!

În timpul mesei hotărâră cum o să facă duminică.

-      Cum facem?  Vin mâine dimineaţă să iau pregătirile?

-      Nu este nevoie! O să le aduc eu cu fiul meu cu maşina când venim la prânz. Fixăm doar ora când venim.

-      Bine, atunci, noi o să pregătim masa şi aperitivele până veniţi voi. Masa, m-am gândit

să o aranjăm în livingul de la parter, bucătăria este aproape şi este mai uşor să venim cu preparatele la masă; în chioşc este prea departe. O să dau drumul la aerul condiţionat, dacă o să fie prea cald.

-      Te-ai gândit bine dragul meu! Aşa o să facem!

A doua zi fiul Ilincăi veni mai devreme cu soţia. O găsiră aranjându-se. Nu era încă hotărâtă cum să se îmbrace: cu rochie sau cu un deux piece de vară.

-      Eu zic să vă îmbrăcaţi în rochie, este destul de elegantă, v-o ştiu de când aţi fost la cununia noastră civilă, vă şade foarte bine! spuse nora Ilincăi.

-      Şi la mine, balanţa înclină către rochie, zise mama soacră. Este o culoare vie, un

material vaporos, merge pe timpul ăsta. De la un timp, luna august este o lună foarte călduroasă. Sper ca după 15 august să se mai răcorească un pic, de altfel, aşa se spune că după Sfânta Mărie, până şi apa mării devine mai rece.

După ce îşi alese pantofii şi geanta, Ilinca continuă:

-      Am să te rog pe tine, Bogdan, să duci pachetele la maşină până sunt gata! Ai grijă de tartă unde o aşezi!

-      O să le aşez lângă prăjiturile pe care le-am cumpărat noi! Am trecut pe la cofetărie şi

am cumpărat un platou cu mai multe sortimente, sper să le facă plăcere. Am cumpărat şi un buchet mare de  trandafiri roşii pentru viitoarea mireasă, spuse fiul Ilincăi.

-      Asta voiam să vă spun şi eu: în drum să ne oprim la o cofetărie să cumpărăm prăjituri.

Dacă aţi luat voi, e bine. Flori am cumpărat şi eu de dimineaţă, un buchet de orhidee albe, ştiu că îi plac lui Ştefan, mi-a dăruit la munte când ne-am cunoscut. Am cumpărat şi o şampanie, să sărbătorim cum se cuvine intâlnirea noastră.

Bogdan a cărat toate bagajele la maşină în timp ce femeile s-au rujat şi parfumat, uitându-se ultima oară în oglindă să vadă cât de elegante sunt.

-      O, ce frumoase sunteţi doamnele mele, parcă mergeţi la o paradă de modă! Aveţi emoţii?

-      Eu nu am, nu merg pentru prima oară la Ştefan iar pe copii îi cunosc, sunt nişte drăguţi, cred că o vă împrieteniţi repede cu ei, mai ales că sunteţi cam de aceeaşi vârsta. Cred că o să fiţi mai degrabă impresionaţi de ceea ce o să vedeţi; casa şi curtea, sunt deosebite.

-      Atunci, o să pot face comparaţie cu vila pe care şi-a construit-o tata de când aţi divorţat. Tu ai văzut-o în poze dar în realitate arată splendidă.

-      Haide, dragul mamii să nu mai discutăm despre asta că mi se face rău când mă gândesc ca din toamnă se rejudecă partajul; că doreşte câţi mai mulţi bani de la mine pe jumătate din apartament.

-      Bine, mamă, dar este vina ta că nu ai cerut o cotă mai mare din apartament fiindcă tu ai fost titulară până l-aţi cumpărat împreună.

-      Nu se putea dragul meu, a fost cumpărat împreună pe legea 61 din 1990. Garsoniera pe care am avut-o dinainte de casatorie si care am schimbat-o cu apartamentul era tot de la stat, repartizată de instituţia la care lucram,  nu a fost proprietate personală, asta este legea, jumate-jumate. Singura problemă care mă deranjează este această răzbunare cumplită de a mă purta prin tribunale să îi dau cât mai mulţi bani, a cerut să se refacă expertiza la apartament  pe piaţa imobiliară. Tu nu vezi cât a ajuns acum un apartament? Am înţeles că preţurile se duc tot  în sus. Haide, să încheiem subiectul, nu vreau să îmi stric ziua, mergem la o petrecere, nu la tribunal!

Au tăcut şi au urcat în maşină. Ilinca a stat pe bancheta din spate, ţinând florile în braţe. I-a explicat fiului ei traseul până la vila lui Ştefan.

Cu câteva minute înainte de a ajunge, îi telefonă iubitului că sunt aproape. Acesta i-a aşteptat la poartă. Îi spuse lui Bogdan că poate băga maşina în curte şi îl ghidă spre garajul destul de încăpător.

Cele două femei au coborât din maşină aproape de clădire iar Ştefan cără pachetele în bucătărie. L-au aşteptat pe Bogdan care parcase maşina în garaj şi apoi au intrat cu toţii în living. Acolo, pe fotolii, îi aşteptau fiul lui Ştefan cu iubita.

Bogdan se apropie de fotoliu, dădu mâna cu Iuliu şi, când tocmai voia să se recomande începu să zâmbească. Iuliu rămase surprins când îl văzut pe acesta.

-      Nu se poate, te cunosc, am fost în Anglia împreună acum câţiva ani buni, nu-i aşa? îl întrebă Bogdan.

-      Da, sigur! Amândoi am fost la clase speciale de engleză, tu într-un sector, eu în altul şi am fost în schimb de experienţă în Anglia timp de două săptămâni, într-o vacanţă de primăvară. Ne-am întâlnit la aeroport şi am făcut cunoştinţă. Apoi, am stat amândoi la aceeaşi familie în Londra, fiindcă am fost cazaţi la familii care aveau fii de aceeaşi vârstă cu noi. În celelalte oraşe, am locuit separat fiindcă am fost cazaţi câte unul la câte o familie.

Toţi au rămas surprinşi. Ilinca şi Ştefan se uitau unul la altul şi nu mai ştiau ce să spună.

 

                                        ( va urma)

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor