Vrăbiuțe zgribulite și de foame amețite, ghemotoace șifonate cu puf cenușiu pe spate, balansînd periculos pe crenguțe sus și-n jos, stau pe plopul ce se-ndoaie biciuit de vînt și ploaie la fereastră o copilă, mai că le plîngea de milă, îngînînd încet, peltică, cled că mie mi-al fi flică să nu cad de pe clenguță, să mă plindă jos o mîță, ce așteaptă-nfometată, să mă pape toată! toată! la așa o viziune mînuțe la ochi ea pune, cătînd printre degețele la cîrdul de păsărele, ce sporovăiau de zor precum babe la obor, pe cînd plopul scîrțîia, vai și-amar de scoarța mea! din senin, de sus coboară suflată de vînt, o cioară, zăludă și pricăjită, și de frică înlemnită, îi pierise chiar și glasul, crezînd că-i sosise ceasul, o pîndise jos motanul, coate goale, huliganul!! se ascunsese sub cazan, al naibii de hoț motan, se pitise bine hîtrul, era una cu pămîntul! încordat, numai să sară cînd va apărea vreo cioară, care tocmai se lăsase, pe-un mănunchi de gulii grase ea tocmai băgase ciocul crezînd că-i sosi norocul, într-o gulie zemoasă, pricopsindu-se cu o masă , pe cînd sub cazan în umbră, doi ochi verzi stăteau la pîndă, așteptînd cu nerăbdare să dea lovitura mare lacomă și neglijentă uitînd să mai fie atentă, avînd doar mîncarea-n cap, ce-i va fi un handicap, nu simțea cum pe la spate venea pe neașteptate dușmanul ei cel mai mare ce avea patru picioare căci motanul într-o clipă, o și prinse de aripă, hotărît să-i dea de hac chiar de la primul atac, o victimă care zboară, nu-i o pradă prea ușoară, n-ar avea nici un succes ritualul pisicesc cu ciocul prins în gulie, cioara, plină de mînie, se întoarse spre dușmanul, inamicul și infamul ce din spate o pîndise, lasă că îți dau eu vise!!! să nu mai ataci prin spate, victime nevinovate cu avînt și cu elan, face gulia ciocan, pocnind de sus cu tărie pe-a motanului chelie, care o privea netot, să te lingi acum pe bot!! poți să prinzi un șobolan ca de aia ești motan!!! și zburînd cu spaima-n oase, pe o cracă se lăsase apucînd-o tremuratul c-a scăpat de necuratul, pentru prima oară-n viață văzuse moartea în față, soarta așa a fost să fie, o scăpase o gulie! și-ncercînd să-și drege glasul, și să-și spună tot impasul, se adresă la păsărele, atenție dragele mele, la gunoi, jos sub cazan stă la pîndă un motan, ăla, pe cuvîntul meu, n-are nici un Dumnezeu!! iar copila la fereastră, bate din palme voioasă, acum nu mai mi-este flică văd c-aveți și voi mămică!!!

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Serbu Razvan pe Februarie 25, 2013 la 5:58pm

Frumos text, si extrem de amuzant.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor