Povestea de seară

fântâna în care îmi cad cuvintele
are urechile surde
deşi pare că izvorul ei le primeşte,
nu aud ecoul
sau
dacă există, apare deformat
un val cenuşiu de lut le acoperă
cerul mâlos e acolo
unde ar trebui să fie cleştarul
minunii apelor

magul e mut
nici orbul
nu-i mai desluşeşte gângăveala
are timpanele arse
de căderi
epifania cuvântului în mâlul izvorului
o altă troie în care calul
nu-şi mai adăposteşte
ulissele

bărbierul lui midas tot încearcă să
convingă trestia
să nu mai povestească tuturor
despre urechile regelui

noapte bună, copii…

Vizualizări: 77

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Ianuarie 2, 2014 la 11:56am

Magul

Sunt doar un mag amnezic, cu tristă detaşare

Mă-nchin adânc la versul ce-a înjugat cuvântul;

Licorna fermecată a suprimat-o vântul,

Virtutea doar în vicii găseşte alinare.

Sunt mag, cred uneori c-am străbătut pustia;

Nu, pentru mine versul nu-i joacă sau pedeapsă,

Nisipul, dus de vântul hoinar, cu pusa capsă,

M-a  binecuvântat şi mi-a întins ostia...

Eşti tu, ce calci nisipul ce l-a călcat Iisus,

Venit din cel Cel Ce Este, hrănit de ei cu fiere,

De fraţii lui, în ţara cu lapte şi cu miere?

Eu sunt doar mag, prea multe de mine n-am de spus.

 

Dar uneori, când vântul adie, văd lumina

Pustia mă primeşte şi-mi iartă toată vina!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor