te-am născut din pântecele pieptului meu...
metodele contraceptive nu te-au împiedicat să-mi omori toţi îngerii,
te-ai născut demon din ei toţi,
mi-ai luat aripile şi-ai făcut din ele castel...
erai doar nisip,nisipul fiinţei mele
şi mă secai,
mă secai de viaţă şi depărtări adânci albastre,
îmi tăiai cu scoici sparte răsuflarea..

într-o zi mi-am adunat toate valurile
şi-am vrut să te dărâm,
am vrut să fac din tine plajă,
să te roadă toate apele
şi să mă uite de tine...

n-am reuşit decât să te împrăştii în toate clepsidrele lumii,
te-am făcut să curgi,să fii timp,
n-am ştiut că vei lua cu tine horcruxurile sufletului meu
şi m-am pierdut pe mine în locul tău...


azi,de fiecare dată când privesc marea,
îmi imaginez că undeva,la 22 de mii de leghe sub,
visurile mele încă se mai zbat să devină realitate
şi că odată şi-odată voi ajunge la mal,zdrobită,
şi-un trecător neîntâmplător
îşi va strânge palmele în jurul meu
şi-mi va da numele de Perlă...

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Roxana Cîrligel pe Ianuarie 17, 2010 la 8:33pm
Mulţumesc domnului Daniel Vorona pentru varianta sugerată:)


Către doamna Lidia:
- să fii timp, aveţi dreptate am greşit
-păstrez forma de "visuri" pentru că mă refer la idealuri,nu la plăsmuirile creierului care doarme


cât despre "pântecele pieptului", ţin mul la această la expresie.



Vă mulţumesc încă o dată,contează pentru mine orice fel de critică.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor