casa a plecat în sus
hornul transformat într-un puț spre cer
m-am prăbușit în ceruri fără să gândesc
trădat de propriu-mi corp
de propria minte
am fost în stare să găsesc doar resturile rupte
ale unui dumnezeu pe care îl suspectasem
că nu e al meu
îmi strâng zdrentle în jur
și constat că lumina nu le poate face albă 
că-mi chinui aducerile aminte să rostească
ceva ce să semene cu un crez
transpir gheață
îmi privesc nesfârșirea goală
și mă întreb mai e mult din tine
doamne dă-mi mila ta
bună la orice

 

 

Vizualizări: 103

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor