iubirea e o fată dezmăţată
şi-a lăsat pudoarea la garderobă
în sufletul meu
fluturii prinşi în ace cu gămălii
se zbat ca o ultimă pedeapsă
inima aleargă de-aiurea pîndind primăvara
smulge ramurile vicleniei şi răutăţii
crescute in pămîntul ei
se spală pe mîini şi se aşază pe pragul ierbii albastre
ca-n faţa unei rugăciuni
şi-apoi imi şopteşte
că-n viaţă singurul lucru curgător e moartea !

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor