Adun prea multă răutate... 
O iau dintre oameni
și mi-o ascund
în străfunduri de suflet.
Vântul mi-o alungă,
dar ea, asemeni unui bumerang,
ajunge să mă lovească în față.
Rugul cuvintelor curate
încă nu s-a mistuit,
dar suflul răutății îmi face iar cu ochiul.
Mă doare sufletul când văd un trup fără voință,
un chip fără zâmbet, 
un rânjet întipărit fără rușine
pe figura alunecoasă a unuia sau a altuia dintre trecători.
Adun prea mult rău, dar nu îl las să zburde
pe lângă lumea pe care mi-am sculptat-o
din semne și cuvinte.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 21, 2019 la 9:03am

Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor