Prelegerea cuvântului vicisitudine

[Ciceu Oana Raluca]

Se golea de cugetarea impusă
şi încerca să câştige lupta cu imperfecţiunea.
... eroului nu îi spune nimeni cât de greu 
va fi războiul. 
Paşii îi erau lipsiţi de voiciune
şi trăgea în spate o umbră de existenţă,
iar o călăuză repeta mai abitir decât ieri:
de acum nu mai era mult până departe...
de acum nu mai era mult până departe... 
de acum nu mai era mult până departe... 
Regreta să se născuse cu mult timp înainte să trăiască.

Doar atunci când drumul se termina
ştia unde să meargă.

Starea psihotică o proiecta deasupra cerului
şi încerca să îl curăţe de norii scămoşi ce îi umbreau divinul.
Tendinţa nevrotică de a atinge imposibilul
îi spinteca zona de contact dintre vis şi realitate. 
Refuza să trăiască în zbucium
pentru ca ulterior să ceară de pomană
o fărâmă de astâmpăr.
Glasul surescitat
ce răsuna din toate celulele corpului
îi perora că s-a vândut ieftin
ca apoi să se cumpere scump.
Era cu neputinţă să-şi procure hrana doar din regrete.

Nimic din ce trăia nu era banal,
însă nu totul era important.

În carceră aruncase metehnele sale
doar pentru a-şi reînvia fecioria ce a pierdut-o
în războiul inundat de prefăcătorii.

Supărarea sa era fină
şi cernută prin sita neputinţei de a cere iertare.
Privirea i se tot întorcea,
trebuia să-şi camufleze livida suferinţă.

Niciodată nu e prea târziu
ca omul să-şi împlinească menirea mundană.

... uneori şi buruiana înfloreşte.

[Sava Marin]

... uneori şi buruiana înfloreşte.