exact aşa cum tatăl
răsuceşte cheia în uşa
către lume
şi ăla micu îşi
vîră degetu-n nas şi răsuceşte.

cu scârţâitul ochilor şi-un
urlet împrăştiat ca şi aşchiile uşii

trântite
în urma tatălui

o zbugheşte direct în pat
la adăpostul păturii cu pătrăţele.

din debara din casa scărilor
de sub pat din toate ungherele încăperii
se răsfrânge o impresie
cu paşii apăsaţi

se apropie
ani de-a lungul
tărăgănat

se tot apropie din toate părţile
în toate părţile
nicăieri concludent

viaţa

puştiului
(nemai)deschizătorul de uşi.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de claudia hering pe Aprilie 6, 2011 la 5:45pm
Felicitari,un poem demn de tata
Comentariu publicat de REMUS VALERIU GIORGIONI pe Aprilie 5, 2011 la 2:10pm

Frumos poemul TATĂL MEU OBOSIT (de fapt o metaforă: era gata mort, obosit de viaţă)...

Dar şi acesta are ceva...

Dragă Andrei, pentru că ai nume de poet trimite un grupaj şi pentru Nicolae Silade

actualitatealiterara@yahoo.com

Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Aprilie 5, 2011 la 1:18pm
Frumos poem , felicitari !
Comentariu publicat de andrei pintea pe Aprilie 5, 2011 la 12:27pm
anume care concurs?
Comentariu publicat de Reteaua literara pe Aprilie 4, 2011 la 11:45pm
pacat ca n-ai participat la concursul din retea, andrei ...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor