- Cu fulgii de zăpadă la taclale

Stau iar chiar dacă au porniri letale,

Mușcă din muguri, trupul meu, din glie

Și-mi umple pana cu melancolie,

 

Dar tot visez... Desculță prin zăpadă

Te văd ades și asta-i o dovadă

Că primăvara-i suplă și brunetă,

Și cunoscută-n crâng ca fiind poetă.

 

Sub pașii ei se-aprind pe boltă stele,

O port mereu în gândurile mele

Și pân-o fi la mine să revină

O las să se dezbrace pe retină.

 

- Când pasul ei coboară peste zare

Și-n păru-'ntunecat îi crește-o floare,

Uimit rămâne soarele-n amiază,

Pământ și cer cu vers o celebrează.

 

Din trena lungă-i picură smaralde,

Mătăsurile inimii ei calde

Foșnesc ușor alunecând pe dale,

Zambilele încalță brusc sandale.

 

Dar deocamdată iarna e stăpână

Peste păduri, tu ține-mă de mână,

Să invocăm zefirul către seară

Și-n zori ne vom trezi că-i primăvară.

   

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor