Primăvara ne-a întors plapuma apăsătoare de gânduri negre

De sub straturi albe de zăpadă adânca și nesfârșită

Respiram prin muguri de ghiocei obraznici care se întind

Degetele străbunilor răsfirate spre lumina călduroasă a soarelui

Ne trezim din amorțirea nemișcată a strigatelor de lupi flamanzi

Care ne bântuie sufletele înfricoșate de atâta rece

Miroase a dragoste în seva adâncă și reavănă a brazdelor de pământ

Se uita iarăși Dumnezeu la noi prin ochiul lui de sfințenie

Am murit și ne-am îngropat în lunga noapte a așteptării

Acum reînviem și ne înălțam la cer , la soare cu glas de păsări nebune

Umbla prin noi un sânge de cal arab și jar de foc țigănesc

Al nostru e iar pământul și noi suntem ai lui

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor