realizat de lorena codrescu, preluat din revista omniscop



1. Dragă Raluca, deşi eşti foarte tânără, creaţiile tale se bucură deja de o recunoaştere a talentului nativ. Cine şi cum ţi-a descoperit scrisul?

 

În primul rând, vreau să-ţi mulţumesc, Lorena, pentru mine acesta este primul interviu oficial. Multe dintre creaţiile mele sunt catalogate teribiliste, iar altele prea cuminţi şi plictisitoare, despre talentul meu nativ, aşadar, mă abţin să comentez asta pentru că am primit remarci gen „şi maneliştii au talent nativ”. Cel mai sigur e să te bazezi pe principiul lui Edison : „Talentul e 10% inspiraţie şi 90% transpiraţie”, deci pentru mine un poem bun e unul rescris de cel puţin 2-3 ori. Cât despre scrisul meu, consider că Gelu Vlaşin este cel care m-a îndrumat cel mai serios spre lumea aceasta literară, prin el am avut contact real cu poezia modernă mai ales după ce se terminase tabara literară din Telciu.

 

2. Ai debutat la 16 ani în “Revista Bucovinei”. Cum ai perceput tu, dar şi cei din jurul tău acest eveniment?

 

A fost un moment deosebit, semnificativ pentru vârsta pe care o aveam. Nu l-am perceput ca pe un debut, ci mai degrabă ca pe o înţelegere de sine. Primisem pe atunci „Cartea de Identitate a Naţiunii Poeţilor”, debutul având loc în cadrul primei ediţii a Festivalului European de Poezie. Dintre cei 14 poeţi străini au fost câţiva pe care îi admiram sincer: Charles Ducal (Belgia), Gaal Aron (Ungaria) şi Thomas Mohlmann (Olanda). Reţin că în ziua lansării revistei, înainte să citesc eu poemele, vorbiseră scriitori consacraţi precum: Ion Draguşanul (care publicase în revistă şi o critică asupra poemelor mele), Dumitru Oniga, Onu Cazan, Eugen Dimitriu. Primirea lor a fost călduroasă, am fost încurajată la citit şi la scris, seara mă întorsesem acasă cu cel puţin 5 cărţi şi foarte entuziasmată de tot ce însemna lumea scriitorilor.

 

3. Ce îţi spun apropiaţii despre ceea ce te pasionează : te susţin, nu-ţi înţeleg lumea… ?

 

Mă încadrez în povestea clasică – părinţii şi-ar fi dorit să am o pasiune care să fie şi practică. Tata cel puţin a fost mereu împotrivă, considera că îmi ocupă prea mult din timp, dar asta s-a schimbat. Într-o zi când a ajuns acasă şi mi-a spus că fostul lui şef m-a lăudat şi mi-a citit poemele pe un site, apoi când am fost invitată în tabere literare sau cenacluri din ţară unde mi se asigura masa, cazarea, ei bine de atunci a început să vadă că are şi părţi practice scrisul (râd). Dar tot nu-mi înţelege stările pe care le redau în poeme.

 

4. Cum se nasc poemele tale? Ce te inspiră?

 

Aş putea scrie din orice, dar mă abţin. În genere mă inspiră oamenii dragi şi scriu din evenimentele personale, situaţii care au avut un impact real asupra mea. Altfel mi s-ar părea ceva fals. Dar nu poţi scrie doar despre dragoste, despărţiri, trebuie să ai o paletă mai largă şi atunci mai scriu făcând ironii la adresa mea sau amintesc de o melodie, loc vizitat, film preferat, câteodată şi despre efectele unei drame din copilărie. Încerc să mă pun în postura cititorului, n-aş vrea ca cineva să-mi spună mereu cât de trist sau fericit e, prefer să evidenţieze detaliile, modul cum percepe şi analizează anumite concepte generale, cum se raportează la ele şi astfel practic să-mi contureze o nouă lume în care lucrurile fireşti să devină ciudate şi interesante, am să-l citez pe Cozan drept exemplu:

 

„Aşa vorbeşte Marele Artist: “degetul tău mic este o pasăre.

este, totodată,  un cer.

o pasiune  pentru paradox.

o lumină insuportabilă”.

Tu ştii, dacă eşti ceea ce simţi că eşti, că nu trebuie să-i răspunzi.

Nu ai voie.

Poti surâde, cu toată pielea şi oasele. Tu, surâzândă,

vei muri sufocată de fericire”

 

5. Eşti foarte activă pe site-urile literare: postezi, comentezi. Crezi că viitorul se află-n interacţiunea pe internet, chiar dacă nu sunt persoane avizate, cu experienţă în domeniu?

 

Şi da, şi nu. Atât timp cât te foloseşti de internet ca de o rampă de lansare e totul ok. Pentru mine a fost mai important să cunosc ce şi cum se scrie, în rest ca şi în cazul jam session-urile comunicarea şi schimbul de informaţii a avut loc în particular.

 

6. Când ai de gând să-ţi publici prima carte de hârtie?

 

E unul dintre planurile mele de suflet, dar nu mă grabesc. Nu sunt genul care să scoată o carte doar de dragul de a-şi vedea numele tipărit, aşa că m-am decis ca până pe la vreo 27-28 ani să încerc să câştig un concurs de debut organizat de editurile mari, în cazul în care nu voi ieşi astfel la lumina tiparului, prefer să rămân în anonimat.

 

7. Ai făcut jam session cu Adrian Suciu, Vlad Turburea, Xiron Xin Marian, Paul Octavian Blaj. Care este povestea acestor realizări?

 

Primul jam session a fost realizat împreună cu autorul Paul Blaj, iar consecinţa acestei colaborări a fost incredibilă: la câteva luni distanţă ajunsesem redactor al volumului său „Poeme înnorate”. Într-un jam session contează mult ca cei doi autori să scrie împreună şi să-şi corecteze ”la sânge” unul altuia versurile. Cu Vlad n-a fost un jam session clasic, ci mai degrabă un schimb poetic de replici: îi scrisesem un poem, iar el a venit cu altul drept răspuns. Pe atunci nu învăţasem mare lucru, dar odată cu trecerea timpului am început să discutăm mai multe despre poezie, parodie, proză şi cât de important e să sugerezi în loc să denumeşti direct sentimentul şi să-ţi trădezi constant cea mai mare pasiune (poezia) cu altele pentru a te putea întoarce cu forţe proaspete înapoi.

Adrian mă încuraja mult să scriu, era pe principiul „modifică şi taie cum vrei şi ce vrei, să n-ai milă”, iar Xiron era preocupat ca poemul să aibă o formă vizuală modernă şi păstra doar versurile esenţiale transmiterii emoţiei.

 

8. Cât de mult contează critica literară pentru poeta Raluca Blezniuc?

 

Nu sunt în măsură să răspund la această întrebare, întrucât am parte de o critică literară mai mult virtuală. Probabil dacă aş fi criticată de oamenii în temă precum Nicolae Manolescu, Horia Gârbea, Paul Cernat sau Daniel Cristea-Enache, v-aş putea răspunde (zâmbesc). În cazul în care voi scoate vreodată un volum mai mult decât popularitatea lui m-ar interesa părerea critică, să ştiu dacă scrisul meu e de calitate, altfel nu se merită, sunt destui care scriu prost şi se cred geniali. Probabil dacă aş fi pusă în situaţia asta mi-aş retrage volumul sau cel puţin l-aş renega. Asta nu se poate defini ca frică de eşec, ci ca respect faţă de sine şi generaţiile viitoare.

 

 

9. La unul dintre workshop-urile lui Răzvan Ţupa din cadrul taberei de creaţie de la Telciu ai afirmat că ţi se pare absurd să-ţi reciţi poemele. Poţi să argumentezi?

 

Gelu Vlaşin spunea că atunci când publici un poem fie într-o revistă sau pe un site, acel poem nu-ţi mai aparţine ţie, ci lumii, tu nu mai ai nicio putere asupra lui sau a modului în care va fi interpretat. Eu mi-am îndeplinit misiunea de autor, am scris şi rescris poemul, mai departe o persoană cu talent actoricesc va transmite mai bine emoţia când îl va recita. Foarte rar am auzit poeţi care să interpreteze aşa cum trebuie poezia lor, este nevoie de voce, joc de scenă, dicţie şi un limbaj al trupului care să nu fie monoton. Eu nu am aceste calităţi.

 

10. Ce poeţi tineri recomanzi?

 

Coman Teodora, Vlad Drăgoi, Andrei Doşa, Dorin Cozan, Constantin Liculescu, Mădălina Căuneac, Andra Rotaru, Sorin Despot, Andrei Doboş, Mugur Grosu.

 

11. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

                     

„Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov.


Vizualizări: 431

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Burghelea Daniela pe Mai 23, 2012 la 9:41pm

te felicit  din toata inima si ma bucur ca am avut privilegiul de a te cunoaste in carne si oase dupa cum spui tu,si atit eu cat si Cody ne dorim sa te mai revedem,toate bune si..."succesuri"

Comentariu publicat de Raluca Blezniuc pe Mai 7, 2012 la 4:57pm

va multumesc frumos tuturor :)

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Mai 7, 2012 la 4:42pm

Frumos ti-ai exprimat opiniile, Raluca!

Felicitari si tot ce-ti doresti sa ti se implineasca. Steaua ta te va insoti mereu!

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Mai 3, 2012 la 10:48pm

Un potenţial expansiv, care izvorăşte din tinereţe...

Comentariu publicat de Ovidiu DAN pe Mai 3, 2012 la 5:24pm

Raluca, e bine. Contiunua si fi tu.

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Mai 3, 2012 la 9:58am

Un poet autentic, al numirii sacrului şi al tăcerii rostuitoare, îşi citeşte bine poesia. Gramatopatul nu va face acest lucru pentru simpla cauză că un text prost are destinul unei interpretări pe măsură.Iar facerea poeionului nu-i muncă ori inspiraţie, ci doar damnare divină. Puţini de la Vede, Homer sau Cântarea Cântărilor încoace au avut-o.

Comentariu publicat de GEORGETA ANDRIES pe Mai 3, 2012 la 6:10am

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Mai 3, 2012 la 12:23am
Foarte frumos și interesant interviul, prin ideile și pǎrerile expuse. Am reţinut mai ales ideea ( pe care am emis-o și eu ȋntr-un dialog privat cu un scriitor) cǎ, odatǎ expusǎ o poezie, ea nu-ţi mai aparţine, pentru cǎ ai dǎruit-o publicului; deci, n-o mai poţi revendica. Eu consider poezia și literatura bunuri comune.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor