mã hrãnesc cu veninul timpului
genunchii nu-mi ajung
oricum eu nu ştiu rugãciuni
vorbesc cu stelele în felul meu
eretic îndrãgostit
pãmânt însufleţit de sãrutare
cer desfãcut în noapte
în zi risipit oazã
prin deşertul din care
scorpionii culeg clipe
bob cu bob
albe cãrãri prin verde
flori de cireş
sãrutând ochii a nesfârşire

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Antonella Mocanu pe Iunie 10, 2012 la 9:40pm

"albe cãrãri prin verde
flori de cireş "....

Versuri pline de viata si lumina. Felicitari!

Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Iunie 10, 2012 la 10:57am

Of...veninul timpului..,,.prin desertul din care scorpionii culeg clipe, bob cu bob...."

Un poem care transmite .Felicitari!

Comentariu publicat de Ileana Popescu Bâldea pe Iunie 10, 2012 la 7:44am

 prin orbite îmi cresc clepsidre -  frumoasă metaforă!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor