Şi credem că iarba, nisipul, praful…

 

O să plâng spre dimineaţă, fără să înţeleg de ce...

Dumnezeu ne caută sângele prin oasele din pământ,

prin ţări neştiute de noi.

 

A venit vreme că uriaşii nevăzuţi să cânte,

cântarea va răzbate sub picioarele noastre,

vom simţi vibraţia...

 

Şi credem că-i iarba,

şi credem că-i nisipul

şi credem că doar praful...

 

O secundă rătăcită între cuvintele noastre,

dar a venit timpul ca fiecare să rămână sigur

căci oraşul se hrăneşte cu insomniile locuitorilor,

 

brutal, deasupra un alt oraş,

sunetele de jos cu sunetele de sus se amestecă

în aer cu umbrele...

 

Dumnezeu ne caută sângele prin oasele din pământ,

prin ţări neştiute de noi, prin cântecele femeilor uitate de bărbaţii grăbiţi.

 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor