Trecut-a poate chiar un veac…

Şi încă o mare de iluzii sfărâmate.

Agasată peste poate,

Am renunţat să mai aştept

Un simplu “bună”-ntr-o fereastră,

Aruncat printre mesaje,

Tinereţea vestejita.

În iluzii trecătoare,

O faptură îndulcită

De ani mulţi în somn de veghe

De ce crezi că te-am uitat?!?

Printre case de mii de ani,

Nu mi-am numărat stelele în bani

Şi nici acum nu-aştept nimic

Sper totuşi

Poate, totuşi,

Mai rezist!!!

Un gând înfrânt cu-aripi de dor

Pe norul dulce al visării

Cu inima de cugetător

Spre est cu semnul arătător

Am realizat că am pierdut

Şirul cuvintelor chibzuite făr’ de sens

În consens

Cu trăiri infernale

Uitate de cu vreme prin sertar.

 

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 23, 2017 la 9:36pm

"Tinereţea vestejita"

"Mai resist!!!"

... sunt 2 observaţii de redactare. În rest - cred că în sertar trebuie să ascundem sau să pierdem numai "ne-amintirile", adevăratele "trăiri infernale"... Viaţa e frumoasă când zâmbeşti...

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 23, 2017 la 10:06am

Pe norul dulce al visării

Cu inima de cugetător

Spre est cu semnul arătător

Am realizat că am pierdut

Şirul cuvintelor chibzuite făr’ de sens

În consens

Cu trăiri infernale

Uitate de cu vreme prin sertar.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor