Motto:  Cine isi uita trecutul este condamnat sa il repete.

 

 Of Doamne, azi îţi mulţumesc,

Sunt temerară, sunt lucidă,

Şi poate chiar am înţeles,

Că suntem strânşi într-o clepsidră.

 

Supuşi destinului fatidic,

Plătim greşeli făcute-n veac,

Unii fac, ceilalţi desfac,

Într-un mod absurd, atipic.

 

Nu mai simt urmă de nor,

Nici speranţă-n viitor,

Nu mai am!

 

Ca Oedip retras deoparte,

Eu mă rog sa fiu iertată,

De păcate necurmate,

Şi pe veci de toţi uitată.

 

Sunt damnată!

 

Să greşeşti e omeneşte,

Să persişti, e nebunie…

Toţi avem o datorie,

Omu-i slugă cât traieşte.

 

Am ales să scriu o carte,

Resemnată peste poate,

Despre fiecare-n parte,

Toţi cu paşii înspre moarte.

 

Suntem fii ai nemuririi,

Oameni simpli, dar aleşi,

Complicaţiile firii,

Abia acum le desluşesc.

 

Suntem copii ai nemuririi,

Dar viaţa este trecătoare,

Clipa asta rău ma doare,

Toţi pierdurăm prin uitare…

 

Am ales.

 

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 26, 2017 la 3:42pm

e-adevărat: a ierta nu-i lucru uşor! Dar e înălţător!

Comentariu publicat de Florentina Maris pe Iulie 26, 2017 la 3:21pm

offf, poate ca unii doar ca nu stiu sa ierte:)

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 26, 2017 la 1:08pm

offf, iar tristeţe. DE ce atâta tristeţe, atâta amărăciune? Un trecut uitat este iertare, o repetare e ca o rechemare la iertare - iar Iertare, uite-aşa devine Iubire!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor