- un fragment -

Am înaintat şi am călcat pe unul dintre covoarele persane. Senzaţia cumplită de frig s-a deşirat şi s-a pierdut în spate, în timp ce o adiere blândă mi-a strâns ca în palmă gâtul şi bărbia, mai încolo era şi mai bine – trupul mi s-a înmuiat, lăbărţat între torentele moi de căldură relaxantă; chiar şi dinţii mi s-au desprins din gingii şi au căzut în picuri băloşi pe limbă, înotând ca nişte viermişori în flegma care mi se adunase în gură.
M-am mişcat în aerul leneş, între adieri, am călcat peste covorul pufos. Toate capetele sucite înspre mine, din momentul în care intrasem în cameră, se întorceau acum, micşorate de lumină, sărind peste micile curcubeie sclipitoare cu reflexe gălbui, plutind în atmosfera liniştită şi căzând apoi pe trupurile şi pe gâturile celor de la masă, care-şi reluaseră murmurele şi conversaţia, clincăind cu lingurile pe marginea farfuriilor. Se vedea că mulţi ar fi dorit să mă urmărească în continuare cu privirea, dar se lăsaseră totuşi antrenaţi de mişcarea unanimă a celorlalţi – simţeam ocheadele aruncate pe sub sprâncene, privirile coborâte sub masă – lingurile ţăcăneau pe porţelanul farfuriilor.
Am mers clătinat spre mijlocul încăperii.
Mirosul de ciorbă fierbinte şi găină prăjită mă învăluise din cap până-n picioare, combinat cu un vag iz de sudoare şi jilav. Aerul a îngheţat la loc, surprinzându-mi limba în colţul gurii, apoi adierea caldă s-a simţit la fel de plăcută şi reconfortantă, subţiindu-mi parcă, în carne, oasele şi tendoanele; am târât încet după mine, picioarele goale în pantofi.
O mână înfăşurată în albastrul cadrilat al unei cămăşi, s-a înălţat peste masă, deasupra unui castron aburind şi mi-a făcut un semn din lingura şiroind de ciorbă.
Am înconjurat siluetele de la masă şi m-am aşezat pe unul dintre scaunele neocupate, într-un căuş pufos şi strâmt de căldură, tulburat de scurte panglici de răcoare ce-mi treceau peste braţe şi peste gât. Farfuria dinaintea mea era goală.
O furculiţă şi-o lingură stăteau puse pe-un şerveţel alături, iar mai încolo era şi-un pahar, de asemenea gol.
Am adus scaunul aproape de masă şi-apoi am căutat să reconstruiesc fizionomiile celor care mă înconjurau, alegând dintre miile de liniuţe şi curbe irizate, săltând prin lumina gălbuie. Cineva scăpase un sughiţ; m-am folosit de el ca să găsesc gura roşie, cu buze plate, ca presate cu fierul de călcat, unde lingura se strecura picurând – apoi am auzit un scâncet, înăbuşit însă foarte repede. Am rămas, în cele din urmă, doar cu zece - cincisprezece guri, deschizându-se unsuroase peste farfuriile cu ciorbă, sorbind printre frânturile de conversaţie mâncarea fierbinte şi m-am rezemat de spătar foindu-mi tălpile sub masă.
După un minut, o uşă a scârţâit într-o parte a încăperii şi-o pereche de papuci a început să şlepăie pe duşumea.
I-am văzut întâi apropiindu-se din dreptul umărului meu, abia ridicându-se şi călcând apoi apăsat – împinşi de nişte labe lungi şi crăpate, în care mizeria se încrustase într-o mulţime de râuleţe şi afluenţi vărsaţi către marea pată de murdărie de deasupra unghiilor, acolo unde marginea papucilor nu ajungea. Căuşul meu de căldură a vibrat, perturbat de-un firicel de curent aspru, ce-a adus cu el un miros proaspăt de mâncare, după care labele au început să se deschidă greoi spre gambele revărsate, spre tivul capotului întredeschis şi spre pântecul rotund, jucând ca o minge în lungul cordonului trecut pe dedesubt, oprite în final de fundul unui cazan înnegrit de fum.
Silueta înainta, adunând răbdătoare toate firele şi peticele de întuneric, încolăcindu-le şi aruncându-le înapoi, trăgând ca pe nişte cagule neclarităţile şi liniile imprecise de pe capetele celor de la masă, silindu-i să se ivească în întregime, să-şi scoată dinapoia lingurilor şi-a farfuriilor trupurile cocârjate, cu umerii laţi ori ascuţiţi şi nasurile înroşite de abur – şlepăia mătăhăloasă şi lată, mototolind sub picioarele cu greu săltate de pe podea, draperia de umbre şi pânze înnegrite ce ascundeau ungherele camerei.
Pufnetul răsuflării ei creştea deasupra cazanului ţinut pe pântec, în echilibru între palmele congestionate, la fel de crăpate ca şi labele picioarelor.
Un scrâşnet scurt din dinţi şi un nou sughiţ, la fel de rapid înăbuşit, de această dată de-o palmă lipită răsunător peste-o gură.
Silueta a pufăit, s-a apropiat de masă şi s-a oprit lângă mine.
A pus cazanul cenuşiu pe muchia tăbliei, a ridicat capacul săltat puţin de coada polonicului vârât înăuntru, pe urmă s-a aplecat deasupra mea.
Ceea ce se găsea mai sus de linia monstruoasă a pântecului nu respecta aproape nicio normă şi niciun simţ al direcţiei, totul a căzut şi s-a avântat dintr-o dată peste mine, abia ţinându-se în pânzele capotului – pieptul fără margini, brutal şi neruşinat, lăsându-şi ţâţele să atârne, împungând ca două buci uriaşe prin capot, apoi hălcile cutate ale gâtului, amestecate cu rândurile de guşi, plutind peste capul meu ca nişte limbi solide de sudoare – femeia a trăncănit cu polonicul prin fundul cazanului şi l-a scurs pe urmă în farfurie. A repetat asta de mai multe ori; am ridicat mâna s-o opresc însă m-a împins cu o jumătate a pântecului şi a continuat să scormonească cu polonicul în cazan, până ciorba a pornit să picure peste buza farfuriei, pe faţa de masă.
Abia atunci a băgat polonicul în oală şi s-a îndreptat, aşteptând să-mi iau lingura.
Limbile de sudoare se clătinau, lipindu-se şi dezlipindu-se.
Am strâns încet, cu unghia, zeama şi zarzavaturile de pe marginea farfuriei şi mi-am băgat degetul în gură.
Ţâţele s-au depărtat una de alta, foşnind în capot; căuşul de căldură s-a deformat încă o dată, precum o picătură de apă hârâită cu un băţ revenindu-şi imediat ce cazanul s-a ridicat de pe masă şi a urcat pe pântece. În acest timp, prin uşa pe care intrasem eu mai devreme, au năvălit aplecate, alergând, două siluete lunguieţe, contopite în dreptul mâinilor.
Pe măsură ce se apropiau, le-am recunoscut – erau bărbatul şi femeia zăriţi mai devreme în camera de sus. Îmbulzindu-se, s-au împins în preajma mesei, cu ochii pe ultimele scaune neocupate, aranjate unul lângă altul.
Plutind, zarzavaturile mi s-au desprins de pe deget şi au alunecat pe gât.
Am apucat lingura şi-am cufundat-o liniştit în ciorbă.
Încadrată de fâşii capsate din piele, faţa bărbatului se rotunjea peste masă, albă şi copilăroasă, cu o expresie de năuceală inocentă, nepotrivită deasupra trupului pătrăţos, cu pieptul drept şi muşchi aplatizaţi, cu umflăturile umerilor curbându-se strânse şi înroşite dintre curelele care-i înfăşurau corpul. Din lingură s-a ridicat o buclă de abur, gâdilându-mi nasul. Părul ud al femeii stătea lins pe ţeastă, cu o cărare urâtă, albă, pe mijloc.
Cei doi s-au aşezat pe scaune, ţinându-se de mână peste masă, cu degetele încleştate.
Am inspirat aburul mirosind a legume fierte şi-a grăsime şi m-am jucat cu lingura pe fundul farfuriei.
Deasupra buzei de sus şi în jurul gurii, femeia avea dâre groase de spermă proaspătă, fâşii albicioase scurse dinspre maxilar către bărbie în ciucuri tremurători, uniţi ici-colo în câte-un cocoloş compact, care aluneca încet, lăsând urme cleioase. Atent, am adunat un mănunchi de tăiţei şi de morcov ras şi l-am ridicat în lingură, mâncarea fierbinte mi-a umplut gura, săţioasă, abundentă şi-apoi a coborât pe gât, dându-şi drumul ca un picur de plumb topit până-n fundul stomacului.
Am luat încă o lingură şi-am înghiţit la fel, fără să mestec, împingându-mă tare în scaun, odată cu arsura din esofag.
Vecinul meu de la dreapta, sâsâia printre dinţi, izbind puternic farfuria cu tacâmurile. Îl auzeam mormăind – m-a îmbrâncit ca din întâmplare cu cotul în vreme ce cobora mâna de la gură – şi am tras cu coada ochiului la haina ţepoasă din postav răpănos care-i îmbrăca braţul şi lăsa vizibilă deasupra încheieturii, mâneca cămăşii, atârnând fără nasture. Căuşul meu s-a îndoit un pic şi s-a netezit ca o peliculă de latex.
Capotul foşnea de jur împrejurul mesei, forţat de maldărele de grăsime iar cazanul sclipea, trecând pe lângă cefele celor adunaţi la masă. Capotul mergea lent şi fluid, acaparând rămăşiţele de întuneric şi pulberea obscură care estompa chipurile mesenilor, zdrobindu-le între mişcările moi şi legănările lucitoare ale cazanului de pe pântec. Mi-am supt buzele şi am mestecat o fâşie de leuştean.
Cazanul săltă şi apoi se lăsă pe faţa de masă, lângă cei doi; polonicul coborî de câteva ori răspândind aburi inelaţi şi valuri de miros, odată însă şi c-un brusc flux de răceală ce-a trecut peste masă şi mi-a blocat pieptul ca-ntr-o menghină. Căuşul mi s-a alterat, străpuns de curentul neaşteptat, şi a ripostat ducându-mi-se către faţă şi spre picioare, reunindu-se apoi cu forţă în preajma sternului şi înglobându-mă iarăşi în găoacea lui caldă, mângâindu-mă unduios pe coapse şi pe genunchi, ştergându-mi când gambele şi şalele, când ceafa şi antebraţele, pendulând şi împingându-mă între undele lui adormite. Mi-am strâns picioarele şi am băgat lingura în ciorbă.
Capacul cazanului a ţăcănit peste polonic. Papucii au şlepăit prin încăpere, făcând parchetul să geamă. Am dat peste o bucăţică lungă de carne de pui, am lăsat-o în colţul gurii, am înghiţit ciorba şi apoi am măcinat-o între dinţi, încercând să-i depistez gustul.
Mâna bărbatului în piele, culcată lângă farfurie, tremura imperceptibil.
Capotul adunase şi strivise toate neclarităţile, camera ne încorpora, vastă şi cu tavanul aproape invizibil, departe, sus, însă nesofisticată, dreptunghiulară, cu lambriuri de lemn cafeniu pe care erau fixate suporturi pentru lumânări şi un număr oarecare de tablouri, în nuanţe de roşu şi portocaliu.
Mai toate, deşi diferite, mi se părea că înfăţişează, într-un anumit sens, cam acelaşi lucru; un ţărm inaccesibil, îndepărtat, marcat de nişte munţi şterşi, coborând asupra unei mări sângerii, liniştite, în care se cufunda jumătate din discul unui soare mânjit de puncte şi sclipiri cărămizii. Şi mai era ceva acolo, între linia inabordabilă a ţărmului şi cea potolită a apei, ceva ce părea să salte unduindu-se şi să se mute de la o pictură la alta, pe măsură ce femeia în capot se ducea către uşa bucătăriei şi încremenea acolo – un mănunchi de flăcărui ce se agitau combinate peste pânza tablourilor, corectând din loc în loc micile diferenţe ce le deosebeau, făcându-le însă totodată, obositor de clare şi benigne.
- Doar ştii că nu e numai asta, mormăia încet vecinul din dreapta mea, mestecând, sunt şi alte motive. Ar fi putut aştepta măcar până ce s-ar fi aşezat toată lumea. E destul că trebuie să-l mai şi suportăm acum. Glasul i s-a muiat între modulaţiile grăbite ale vocii femeii de lângă el.
- Nu-i nimic, i-a şoptit ea, apucându-l de mâneca răpănoasă, încercă să nu-i vorbeşti.
Am înghiţit bucăţica de carne şi am renunţat să mă mai uit la tablouri. Camera era doar spaţioasă şi simplă, iar în jurul mesei lungi din lemn, stăteau acum şaptesprezece persoane, balansând ciorba în lingurile năclăite. Apariţia femeii stricase imperceptibil structura încăperii, pe rând, privirile se ridicau şi fulgerau prin căuşul meu strâmt de căldură, măsurându-mă pline de furie.
Aş fi putut să le spun că nu aveam cum să-i înţeleg, detaliile comprimaseră amănunte asupra cărora nu deţineam nici un fel de control, iar recapitularea pornirilor şi a altor stări asemănătoare, nu aveau, în acest moment, nicio importanţă, însă nu mă simţeam vinovat cu nimic, mâncam ciorbă şi atât.
Bărbatul în piele a ridicat mâna de pe masă, străduindu-se să-i stăpânească tremurul. A aruncat o ocheadă în dreapta, s-a îndreptat în scaun şi muşchii fălcilor i s-au strâns, devenind proeminenţi şi alterându-i expresia copilăroasă – plasându-i de-o parte şi de alta a obrajilor două umflături accentuate, care jucau cu o furie ridicolă. Scaunul i-a scârţâit în timp ce apuca lingura de inox de lângă farfurie.
Am căutat cu limba un firişor de carne înfipt în măsea, l-am plimbat pe cerul gurii şi-apoi l-am înghiţit. Aplecată deasupra ciorbei, femeia de lângă el inspira domol, cu o mină resemnată aburii, ţinând ochii întredeschişi şi dilatându-şi ritmic nările; detaliile feţei îi erau extrem de pronunţate acum, nasul subţirel, puţin ridicat în aer, umerii ascuţiţi ai obrajilor, sprâncenele lungi, pensate, punctele galbene ale pistruilor mărunţi de sub ochi.
M-am foit şi m-am culcuşit în găoacea mea, trăgând cu urechea la zgomotul tacâmurilor şi la frânturile întrerupte de conversaţie.
Cu o încetineală lăptoasă, moleşită, unul dintre ciucurii de spermă de pe bărbia femeii s-a lungit într-un picur interminabil, consistent şi s-a prelins în ciorba fierbinte, dispărând între firele de zarzavat şi steluţele de grăsime.

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor