Prizonier în fașa narciselor

[Camelia Florescu]

dacă mai întârziai

mi-aruncam brațele spre păsări

ochii spre ceruri

și stomacul

mi-l donam fluturilor

 

aș mai fi rătăcit

o oră-două

pe tavanul cu oameni de zăpadă

gata să-ți fugă din cale

și cuvintele dospite

toată iarna

le-aș fi prefăcut

într-un borcan de miere

din care să se adape nucile verzi

pulsând în coconul de pe ram

 

dacă uitai să vii

te aduceam la mine

cu doar de mine știut

cântecpentrumugurișiberze

și aș fi purtat sub sprâncene

privirea ta

oglindită-n toate

brândușele de pe deal

de anul trecut

 

dacă mai întârziai, primăvară

m-aruncam în gol

în mine

cu aripile strânse la iernat

lângă sufletul obosit

prizonier în fașa narciselor

 

 

Camelia Florescu