Nu mai mi-e teamă de costume negre

croite pentru noaptea asta, special,

nici de schelete scârţâind funebru

în timpul unui dans la acest bal,

 

Ba chiar zâmbesc când feţe înnegrite

cu ochi holbaţi şi gura într-o parte

se sperie şi râd apoi cu lacrimi.   

Uite, copiii nu se tem de moarte!

 

Strigoii? Sunt cuminţi şi chiar simpatici.

Zmeii şi monştri – inşi de catifea!

Iar dimineaţa coase, mături, coifuri

se-ntorc în ladă şi-s uitate-un an în ea.

 

Aşa c-a început de la o vreme  

deşi, desigur, nu-i prea creştineşte,

să nu mă mai îngrijoreze Halloween-ul.   

Un sigur lucru mă mai îngrozeşte:

 

Acest macabru carnaval cotidian

cu cărţi şi conştiinţe agăţate-n pom,

cu tot mai mulţi dovleci în loc de cap,  

şi cu vampiri ce poartă măşti de om.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor