daca oamenii morti nu ar mai avea umbra,
am stii sigur atunci care e sufletul.
intr-o lume ca asta, iubito, iti dai seama?
Dumnezeu ar fi lumina - la propriu -
si ne-ar reda sufletele in fiecare dimineata.
noaptea am fi mai piosi,
si L-am lua mai aproape de noi,
imbratisand lumanarile.
Ce Dumnezeu vulnerabil ar fi -
as putea sa te apar de caldura Lui
cu racoarea sufletului meu.
L-as folosi ca sa-mi unesc,
in colturi sau pe pereti,
sau pe nisip sau munti sau trupuri,
sufletul meu negru
cu sufletul tau.
in dansul focului,
contopirea noastra ar fi
noua religie.
si Iad ar fi doar intunericul,
care ne-ar lasa sa ne iubim
doar cu trupurile.

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Iunie 2, 2010 la 7:52am
Un poem bine construit şi aşezat. Se simte harul poetic. Cu apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor