MÂNA

-Eu îţi vedeam întâi mâna aşezată pe partea de jos a ramei geamului vagonului. Te aşteptam, nu ştiu dacă tu veneai pentru că te aşteptam eu sau eu te aşteptam pentru că aşa eram mai sigură că vei veni.Te aşteptam cu emoţie, cu dorinţa de a te revedea şi pentru zâmbetul tău fericit care îţi trăda trăirile din clipa întâlnirii. Stăteam pe bancă în parcul gării ţinând strâns în pumni prima riglă, cu coatele lipite de corp şi cu ochii întorşi priveam în depărtare aşteptând trenul, vagonul şi mâna aşezată pe geamul deschis. Fumul ţigării, mustaţa, ochii, nu ştiu,nu-mi amintesc nimic atât de bine ca mâna aceea, care, odată văzută crea sentimentul de siguranţă că eşti şi că ai venit. Aflaţi la distanţă unul de celălalt imaginam multe, păstram în amintire persoana ta într-un fel, când te vedeam erai parcă altfel şi sunt sigură că în realitate erai destul de diferit de tot ce visam eu. Cine a spus că erai frumos? Poate pentru mine. Crezi că ar mai fi fost cineva în stare să se dizolve fericită în privirea ta , ca mine? Doar eu aş fi putut face din mine ceva care să te închidă, aşa cum un fruct închide sâmburele, pentru a te proteja de ochii celor care ar fi putut vedea la tine măcar o părticică din tot ce credeam că este numai al meu. Te cunoşteau copacii, iarba, curtea, uşa mea căreia i-ai criticat aspectul demodat, camera care dintr-o dată devenea atât de plină de lumină încât trebuiau trase perdelele şi buzele mele, care , sărutându-te se şi străduiau să te convingă că ai ajuns la locul tău. Egoistule, credeai că numai tu eşti fericit , considerai că trandafirul crescut lângă un cireş se află acolo doar pentru că vrea mai multă umbră? Ori voiai să mă faci să cred că scoarţa pomului nu simte nimic când vântul îi apropie până la atingere frunza sau petala florii parfumate? Noi nu am minţit şi nu am dat dovadă de ipocrizie, eu vreau doar să clarific lucrurile. Să fi avut dreptate cel care a spus că decât prea târziu, mai bine niciodată?
Mâna ei îndoită din cot şi aşezată, pe lemnul crucii sprijini fruntea de sub care ochii lăsară să cadă două lacrimi grele pe iarba mormântului.
Ioan Mugurel Sasu

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor