Zac întins pe un pat, scrijelind cu unghia peretele mucegăit. Totul îmi este familiar, aşternutul de sub mine e rece, eu sunt rece, iar orice sursă vie de căldură nu mai există. Văd în jurul meu sertare pline cu oameni morți, ca într-o morgă, dar nu, eu sunt acasă, vechea mea casă. Preferam morga, aş fi înţeles măcar de ce mi-e frig.
          Se face noapte și alerg prin camere imaginându-mi că sunt într-un film de groază. N-am luat-o razna, doar m-am plictisit. Sunt paznicul unui cimitir din care nimeni nu vrea să renască.
          E trei dimineața și eu nu știu ce să fac, privesc în gol într-un colț al camerei. Aștept ca ceva să mă scoată din transă. Caut gândurile dispărute cu înfrigurare, încălzit de o febră sinistră. Le găsesc pierdute și goale, resemnate ca mine. Deschid fereastra și privesc spre cer, o lumină îmi intră în ochi. Un luceafăr mă cheamă la el încercând parcă să mă salveze de ceva!
          Realizez că sunt într-o relație complicată cu viața.  Deocamdată aștept cuminte, la rând, să fiu îmbrăcat. N-am vrut să intru. Puteam să jur că înăuntru, pe masă, o parte din mine murise deja.
          Simt nevoia să strig, sentimentul de neputință mă obligă să renunț, tot ce odată am iubit acum s-a transformat în scrum. Încep să strig cât mă țin puterile, dar nimeni nu își dă silința să mă asculte, acest sentiment de frustrare întărește în mine dorința de răzbunare.
Restul articolului îl puteți viziona pe blogul meu: Revoluția Gândirii Capitolul 10 - Anexă

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor