Proza scurtă este o femeie frumoasă plecată în vacanţă - răspunsuri la ancheta literară iniţiată de revista "Vatra"

1. Poate că ar fi trebuit să ne clarificăm mai bine termenii şi să nuanţăm mai mult. „Proză scurtă” au scris şi Nicolae Manolescu, şi Tudor Octavian. Au cei doi ceva în comun ? Vorbind la modul general, nu ştiu dacă este vorba de o criză sau numai de o absenţă temporară a genului scurt din peisajul literar. Ca să existe proză scurtă, e necesară prezenţa unor autori dotaţi special pentru proza scurtă. Cum aceştia lipsesc sau şi-au epuizat resursele, e normal ca şi proza scurtă să fie într-un regres provizoriu. E adevărat, în altă ordine de idei, că acum se scriu mai ales romane, foarte multe valoroase, cam ca în anii ’30, ’68, ’69 şi ’70 ai secolului trecut. Se mizează, pur şi simplu, mai mult pe roman, iar proza scurtă “se vede” mai puţin. Totuşi, nu scriu Dan Lungu şi Bogdan Suceavă excelente proze scurte ? Şi nu a apărut, cu doar câţiva ani în urmă, o excelentă carte de povestiri fantastice, “Plimbări cu Freud”, semnată chiar de un redactor al revistei “Vatra” ?
2. Poate fi un recul, după generaţia ’80, ai cărei membri au excelat în acest gen, dar nu au dat romane semnificative. Proza se tehnicizase excesiv, revelând nu o lume vie, ci chiar mecanismul scrierii ei. Azi e mai mult interes pentru viaţa socială, erotism şi se pot spune direct mai multe lucruri. În timp ce proza scurtă îşi permite să sugereze, romanul spune de-a dreptul. Pe urmă, o schiţă îţi cere tot atât de mult efort cât ai consuma pentru scrierea unui sfert de roman. „Am scris lung, spunea Creangă, fiindcă n-am avut timp să scriu scurt”. (Să nu uităm că ne aflăm pe vremea lui Caragiale! ) Nu trebuie să ascundem faptul că prestigiul literar dobândit prin scrierea unui roman reuşit nu se compară cu cel obţinut prin publicarea unei cărţi de proză scurtă. Greutatea unei literaturi e dată, în primul rând, de romanele pe care le etalează. Există credinţa justificată că nu poţi fi mare scriitor dacă scrii numai proză scurtă. Excepţie a făcut Cehov. Credeţi că I. L. Caragiale ar fi fost atât de important dacă nu ar fi scris şi piese de teatru ? Proza scurtă se supune unor exigenţe şi rigori foarte înalte, iar satisfacţiile nu cred că sunt pe măsura efortului depus de scriitor pentru a construi textele. Într-o carte de proză scurtă trebuie să-ţi probezi talentul cu fiecare pagină, cu fiecare titlu. Dacă nu-ţi ies şapte capodopere din zece bucăţi, n-ai făcut nimic. Altă condiţie a reuşitei este să scoţi la lumină o lume inconfundabilă, precum Cehov sau Caragiale. Cu alte cuvinte, să ai geniu literar. Altminteri, poţi scrie mii de schiţe, aflându-te doar în treabă...
3. Comparaţia cu hamburgerul şi prânzul copios nu prea ţine. Proza scurtă e, ca să spunem aşa, un hamburger la fel de săţios ca şi un prânz copios...
4. Cu cititorii e mai complicat. Înainte de ’89 se citea relativ mult, apoi din ce în ce mai puţin. Înainte de Revoluţie se citea mult, în special romane, cititorul căutând anumite adevăruri sociale şi politice, ascunse cu dibăcie în ţesătura textului. Am impresia ( poate greşită) că după ’89, atunci când încă se mai citea câte ceva, era preferată proza scurtă, dintr-o lipsă acută de timp. Acum autorii se citesc între ei. Şi nici măcar atât. La noi e o disjuncţie între literatura de valoare care se adresează criticilor, pe de o parte, şi cărţile comerciale care, doar ele, sunt scrise pentru cititorul de rând, pe de altă parte. Chiar Mircea Cărtărescu, scriitorul român de azi cel mai mediatizat, scrie distinct în registru „înalt” („Orbitor” şi „Rem”) şi în registru „jos” („De ce iubim femeile”). El este cunoscut mai ales pentru puţina literatură comercială pe care o scrie. Paradoxal, cu cât o carte de literatură română e mai valoroasă, cu atât prinde mai puţin la publicul larg. Editura „Cartea Românească” tipăreşte cele mai bune cărţi, obţine cele mai multe premii literare, dar vinde printre cele mai puţine volume. Întrebarea e dacă vom reuşi să scriem cărţi de valoare care să poată fi gustate de toată lumea, aşa cum făceau, în perioada interbelică, Sadoveanu, Rebreanu, Călinescu, etc... De altminteri, primii doi trăiau din scris... Cert e că proza scurtă nu numai că nu a murit (de ce să o facă, la urma urmelor ?), ci că nu va dispărea niciodată.
5. Nu e nicio competiţie, nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Există acum mai mulţi romancieri talentaţi şi mai puţini autori de povestiri, bine înzestraţi.
6. Nu sunt de acord că romancierii citaţi îşi au vârful de creaţie în domeniul genului scurt. Faulkner, Dostoievski, Mann şi Conrad au dat măsura întregului lor talent în romane. Hemingway, înr-adevăr, e mai mare ca autor de povestiri, iar Tolstoi a strălucit în ambele genuri. L-aţi uitat pe Dino Buzzati care a scris cu o desăvârşire egală, dacă se poate spune aşa, atât romane cât şi povestiri. La noi, Gala Galaction a scris romane proaste, dar nuvelele sale sunt antologice. Foarte aproape de el se află Fănuş Neagu care este admirabil ca autor de povestiri, dar a dat şi două bune romane : „Îngerul a strigat” şi „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. Al treilea, „Scaunul singurătăţii”, este de necitit. Foarte buni ca autori de proză scurtă au fost Nicolae Velea, Theodor Mazilu, Radu Cosaşu, Tudor Octavian, Alexandru George, Nicolae Manolescu, Romulus Vulpescu, Ana Blandiana, Ioan Groşan, Mihai Sin, Şt. M. Găbrian, Mircea Opriţă, Maria-Luiza Cristescu, Eugen Uricaru, Mircea Nedelciu, Alexandru Vlad, Constantin Stan şi Alexandru Papilian. Anton Holban, G. Călinescu, Mircea Horia Simionescu, Marin Preda, D. R. Popescu, Radu Petrescu, Mircea Ciobanu, Bogdan Suceavă, Gheorghe Schwartz, Vasile Andru, I. D. Sârbu, Costache Olăreanu, Gabriela Adameşteanu, Petru Cimpoeşu, Sânziana Pop, Sorin Preda, M. Sadoveanu, Paul Georgescu, Ştefan Agopian, Eugen Barbu au fost la înălţime pe ambele fronturi, ultimii patru rămânând structural povestitori. În sfârşit, Camil Petrescu, Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, Florina Ilis, Dan Stanca şi Radu Aldulescu sunt incompatibili cu genul scurt. Un prim moment de împlinire a prozei scurte l-a reprezentat opera lui Negruzzi, când structurile sociale şi economice de tip burghez abia începuseră să se întrezărească. Atunci apăruseră primii cititori de literatură în limba română. Genul scurt a triumfat în literatura noastră, prin Caragiale şi prin Slavici, când societatea burgheză era în plină ascensiune, dar literatura însăşi nu era suficient de matură şi nu avea mijloacele necesare pentru a da romane de valoare. E şi o chestiune de sociologie. Ulterior, unii scriitori (Liviu Rebreanu, Constantin Ţoiu, Marin Preda, Augustin Buzura, Fănuş Neagu, George Bălăiţă, Ştefan Bănulescu) îşi făceau mâna pentru viitoarele romane, scriind povestiri şi nuvele.( Acelaşi lucru îl face şi Ioan Groşan, de la care aştept, cu mare interes, romane care să rămână în istoria literaturii române.) E drept că unii au rămas definitiv nuvelişti, chiar dacă au scris şi aşa-zise romane. Lui Preda i-au reuşit câteva texte scurte memorabile, mai bune decât majoritatea romanelor care l-au făcut celebru.
7. Declinul prozei scurte nu este o problemă care să poată fi „rezolvată” de revistele literare. Va reveni în peisaj când va fi nevoie de ea. Revistele pot da o mână de ajutor, dar ar fi bine ca ele să publice orice fel de proză, cu condiţia ca aceasta să aibă valoare.
8. Am menţionat deja numele lui Bogdan Suceavă şi Dan Lungu. Dar sunt scriitori şi din alte generaţii care scriu proze de dimensiuni reduse, cum ar fi Kocsis Francisko, Daniel Vighi, Sorin Stoica, Răzvan Petrescu, Mircea Cărtărescu, Dumitru Ungureanu. Recent, am citit câteva proze scurte excepţionale, semnate de Călin-Andrei Mihăilescu, optzecist, profesor la Universitatea Ontario, Canada.
9. Generaţia 80 a excelat în proza scurtă pentru că acesta a fost programul ei estetic. Erau scriitori la fel de inteligenţi pe cât de talentaţi, instruiţi, formaţi de mentori de un desăvârşit bun-gust care nu tolera excesele artistice specifice romanului. Asta puteau , asta ştiau să facă, asta făceau. Şi o făceau excelent. E puţin lucru ?
10. Proza românească clasică n-a făcut, din păcate, şcoală. Ar fi interesant de identificat cauzele. Proză scurtă de bună calitate am avut însă în toate momentele importante din evoluţia literaturii române.
11. Din punctul meu de vedere, antologiile sunt interesante pentru toată lumea. Probabil însă că ele nu au strălucirea marilor romane, nu se vând corespunzător şi sunt percepute ca fiind realizate mai ales pentru critici.
12. Mai mult ca sigur că vor avea succes antologiile în titlul cărora va intra şi un element senzaţional, cu tentă comercială. Eu n-am putut intitula un roman „Maimuţele nopţii”, fiindcă editorul a fost atât de impresionat de cuvântul „harem”pe care-l folosisem iniţial, încât mi-a spus că nici nu încape discuţie să renunţăm la prostescul titlu „Maimuţe în haremul nopţii”, deoarece acesta este o garanţie sigură că volumul se va vinde...

Şerban Tomşa

Vizualizări: 255

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Iosif Elisabeta pe August 19, 2009 la 7:33pm
Indiferent de perioada, proza scurta s-a scris. Ea are locul ei in literatura. Dar cred, ca acum, in epoca internetului se citeste mai repede o carte cu povestiri, de pilda.Imi cer scuze. Am sa dau un exemplu.
Cand mi-a fost editat volumul meu de proza pe internet(Globul de cristal) nu ma asteptam sa am cititori atat de multi, chiar aflati pe alte continente.Cartea circula. Si cu toate acestea imi doresc sa existe si pe hartie.De ce? Cititorul vrea uneori ori sa simta fosnetul paginii, sa puna semne, altele decat acelea aflate pe pagina calculatorului.
Dar volumul de proza scurta, chiar daca e alcatuit din mai multe povestiri, isi are liantul sau. Sadoveanu a reusit sa capteze astfel atentia cititorului de varste diferite,printr-un titlu ce le lega(Valea Frumoasei; Locul unde nu se intampla nimic).Cred ca proza scurta va supravietui in secolul al XXI-lea. Elisabeta IOSIF
Comentariu publicat de Serban Tomsa pe August 19, 2009 la 4:36pm
Aşa să fie , domnule CONSTANTIN GRECU !
Cu stimă deosebită,
Şerban
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe August 19, 2009 la 1:24pm
NOI O SCHIBĂM DOMNULE ŞTEFAN TOMŞA!
Comentariu publicat de Serban Tomsa pe August 19, 2009 la 10:46am
Da, este foarte frumos şi adevărat ceea ce spuneţi. Se va schimba oare faţa literaturii ?
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe August 19, 2009 la 10:28am
Proză scurtă se scrie acum cel mai mult, dar cel mai puţin se publică. Şi aici pe internet, unde de fapt este cel mai la îndemână mijloc de informare, există proză scurtă foarte multă, şi foarte bună, modernă, inteligentă, literară. Dar nu se publică... pentru cine să se publice, deoarece aşa cum ai spus, autorii se citesc între ei, din păcate. Mai repede ajunge la ochii cititorului aici pe internet, orice scriere. Are succes aici, mare succes un autor...apoi dacă-şi tipăreşte scrierile nu le cumpără nimeni.
Comentariu publicat de Serban Tomsa pe August 19, 2009 la 3:44am
Ideile Domniei Voastre sunt pline de miez şi completează ceea ce s-a spus până aici. Vă împărtăşesc opiniile în ceea ce-l priveşte pe Cezar Petrescu. Îmi amintesc şi despre debutul lui Augustin Buzura despre care a scris, primul, neuitatul Valeriu Cristea. Sunt de acord că viitorul va da câştig de cauză prozelor scurte şi chiar microromanelor. Într-un mic interviu am susţinut că romanul cu subiect simplu, cu povestea la vedere şi cu intrigă bine evidenţiată - aşa cum a scris Durrenmatt - va cuceri piaţa literară. Ceea ce aţi scris mi-a făcut plăcere. Vă mulţumesc.
Comentariu publicat de mihai ganea pe August 18, 2009 la 11:56pm
Sunt autori care m-au fascinat in anii de liceu si ulterior la facultate cu prozele scurte. Pentru mine "Scrisorile unui razes" au eclipsat romanele lui Cezar Petrescu. Le citesc si acuma cand am timp. Desigur, este un punct de vedere strict personal. Va mai amintiti ? "Valsul rozelor" , " Dacia Felix", "Zair" , " Povestire de iarna". E bine de tinut minte. Iata si un "modern" E. Vittorini cu acea "Calatorie in Sicilia" sau "Oameni si neoameni". In alta ordine de idei, nu sunt de acord cu disparitia cartii. Cititorii ? Da ! Acestia vor mai disparea o vreme, apoi roata se va intoarce. De asta sunt sigur. Odata cu "demanelizarea" si revenirea la "cei sapte ani de acasa" a noilor generatii va aparea si apetitul pentru citit. Noi, nu am citit selectiv. Am citit tot ce ne pica in mana si pe unde puteam iar cand ne venea pe scris, incepeam cu proza scurta. Tin minte si acuma cand eram student prin anul intai si Gusti Buzura in cinci, debutul sau cu proza scurta , "De ce zboara vulturul" Au urmat, "Orgolii" , "Fetele tacerii" romane care l-au consacrat. Se pare ca viitorul apartine prozei scurte. O dovedeste si inclinatia pentru acest gen manifestata de catre tinara generatie de scriitori. De curand am predat unei edituri un volum de proza scurta al unei tinere de numai 17 ani, intitulat sugestiv " De ce iubim barbatii" Deocamdata ma opresc aici . . .
Comentariu publicat de Serban Tomsa pe August 18, 2009 la 10:44pm
Vă mulţumesc pentru completările utile, binevenite, extrem de interesante. Sunt observaţii de mare fineţe, reflectând nişte realităţi certe...
Aveţi dreptate, nu mi-am propus să epuizez subiectul, iar exemplificările sunt selective. Răspunsurile la o anchetă literară nu reprezintă un studiu exhaustiv. Am căutat numai să punctez câteva aspecte ale fenomenului respectiv. Mi-au scăpat multe nume de autori, din două motive : o dată, fiindcă nu mi-am amintit de unii pe moment, şi a doua oară, deoarece sunt şi scriitori pe care nu i-am citit. Printre ei sunt, în mod sigur, prozatori de mare valoare. Celor uitaţi şi celor ale căror opere nu am avut posibilitatea să le cunosc, le cer scuze.
Comentariu publicat de ada chifor pe August 18, 2009 la 10:27pm
In primul rand, ca cititor, apreciez aceasta fotografie a evolutiei prozei scurte romanesti. Documentata si exemplificata.Nu o consider exhaustiva dar ca slide-show de momente din anii '80 pana azi, e relevanta.
In al doilea rand nu sunt de acord cu argumentul lipsei de timp pentru lecturare. Timp a existat si va exista mereu.Dar nu mai exista cititori. Cititorii au devenit o elita. poate mai selectiva si mai rafinata decat insisi scriitorii.
Argumentez aceasta afirmatie statistic daca vreti.
Internetul a oferit posibilitatea obtinerii informatiei inclusiv in literatura.Chiar acum, aici, asta facem pe marginea acestui articol.
Lectura presupune selectie live.La ce bun? Poetii nostri isi publica poeziile in carti online, iar autori de Nobel (Marquez, Neruda) sunt gasiti in toate pps-urile cu sclipici.Chiar si Paler circula prin Inbox-uri.
Ar fi o alternativa ca proza scurta sa circule si ea online.
Macar intr-un site de literatura cum este acesta.
Internetul schimba evolutii.Si este acaparator.Literatura in carte daca nu-si gaseste noi suporturi va deveni istorie.
Parerea unui cititor inveterat. De carte.
Comentariu publicat de Victoria Stoian pe August 18, 2009 la 10:25pm
Proza scurta, cultivata si gustata in anii '80 a dus la aparitia romanului scurt. "Love story" a stors rauri de lacrimi si avea 100 de pagini. Batranul si marea tot cam atatea. Paulo Coelho scrie tot romane scurte, care ajung totusi si la 250 de pagini, dar sunt citite. A disparut si apetitul romancierilor pentru romanul-fleuve balzacian, s-a volatilizat si dorinta cititorilor de a parcurge romane cu sute de pagini. Non multa, sed multum se aplica cu succes si in literatura.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor