Tot ce-nfloreşte e menit să dee roadă

Şi fructul cade, când se coace unul câte unul,

Ce va fi mâine nu poate nimenea să vadă.

Instinctul nu ne luminează drumul.

 

Mărunţim natura în potrocale,

Ne dezintegrăm în în acizi şi compuşi,

Care ne fac să fim tot mai supuşi,

Iar dorurile ce posedăm – bestiale!

 

Laşitatea gândirii ne spulberă visele

Şi revenim în robia nimicului

Ca-n lumea sufletelor neprihănite

Să exersăm teoria chibritului...

 

Ce diferentă –ntre noi şi păpuşi?

Doar în diferita structură de compuşi?

Omul viclean, deştept ori ţicnit

E doar un corp albuminoid?

 

Buonaroto, când îl crea pe David,

Nu ştia că există şi vid.

Noi însă ştim de microbi şi atom,

Dar despre înşine, despre om!?

 

Laşitatea gândirii ne spulberă visele

Şi revenim în robia nimicului

Ca-n lumea sufletelor neprihănite

Să exersăm teoria chibritului...

 

Oameni cu cerul negru al gurii

Se şurupuiesc în măruntaiele naturii,

Ne cercetează natura lumească

Ca să ne stăpânească.

 

Suntem o masă, mediocritate

Enormă, aformă, ce-n posteritate

Va prezenta un cimitir cu câte un soclu,

Un cimitir, garantat, mediocru!

 

Laşitatea gândirii ne spulberă visele

Şi revenim în robia nimicului

Ca-n lumea sufletelor neprihănite

Să exersăm teoria chibritului...

 

Pe valuri de mare brodate cu spumă

Doar suflet viteaz se încântă-n furtună.

Pornească vântoaica. Deschidă-se hăul

În care cădea-va onanie-zmeul

 

Nemerniciei, trădării, prădării de soare,

Mercantilizmul burtos în favoare.

Totul ce viaţa ne întinează...

Zmuls într-un iureş din rădăcină un suflet titanic ne minunează!

 

Laşitatea gândirii ne spulberă visele

Şi revenim în robia nimicului

Ca-n lumea sufletelor neprihănite

Să exersăm teoria chibritului...

 

În veşnicul râu suntem mici petricele?

În veşnicul câmp suntem fire de iarbă?

Dar veşnic nu e nici spaţiul între stele!

Veşnică e numai clipa de astăzi!

 

O, de-am putea frânge curgerea vremii,

Gratiile spaţiului tridemensional,

Să nimicim totul ce-i infernal!

Să nu ne smerim în banal,

                                          trivial...

 

Laşitatea gândirii ne spulberă visele

Şi revenim în robia nimicului

Ca-n lumea sufletelor neprihănite

Să exersăm teoria chibritului...

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Daniel Petrica pe Noiembrie 22, 2013 la 5:28am

Poemul acesta e un algoritm in care cred ca se regasesc multe persoane. Mai mult ! In inconstienta lor majoritatea nici nu realizeaza ca de fapt asa cum spune poetul "exersăm teoria chibritului"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor