Ziua eternă

 

Ca apa rece dimineaţa printre degetele nesigure,

ca umbra ce nu va mai fi în acelaşi loc niciodată,

ca punctul pierdut în ecou,

ca trupul unic al femeii,

rupt din trupul tău fraged şi neştiutor,

 

aşa a fost ziua de ieri,

acum captivă în ochiul celui care a murit

cu vorbe de sânge pe buze,

dând nume pulberii melodioase...

C Stancu

 

 

Vizualizări: 74

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor