Puritatea Lebedelor, Centenar… orădean, “Bărbatul care aduce fericirea”, Poftiți … la Muzică Clasică !

Un Octombrie 2018 liniștit și care ne-a răsfățat cu zilele sale plăcute. Atât de plăcute încât un cireș din grădină a înflorit parțial, iar eu am rămas impresionat neștiind cum să reacționez mai eficient. Fiind tânăr sărăcuțul s-a grăbit să se pună pe treabă pentru a fi cât mai eficient. De regulă el la mijlocul lunii iunie avea fructele de pe tarabă sold-out.

Momentele premergătoare realizării Marii Uniri au un reper deosebit în orașul de pe Crișul Repede. Anul Centenar a fost elogiat la Oradea prin sărbătorirea zilei orașului ( 12 octombrie ), dată la care în mare taină s-au întâlnit, în casa avocatului bihorean Aurel Lazăr, principalii intelectuali și lideri politici ai Transilvaniei. În camerele impresionantei clădiri, care servește în zilele noastre ca muzeu și casă memorială, s-a discutat și hotărât ceea ce se dorea din partea intelectualității românești în privința devenirii și dezvoltării Transilvaniei, documentul subliniind dorința de autodeterminare a populației românești, majoritară în toate regiunile intracarpatice. Inițiativa acestor corifei români s-a soldat inevitabil și cu jertfe: Ioan Ciordaș și N. Bolcaș au fost uciși la Lunca într-un mod necugetat. Ulterior, Aurel Lazăr a devenit primar al orașului. Îngrijorarea acestor gânditori și a noastră a tuturor în contemporaneitate este întocmai precum în versurile lui Solon,Fragmentul 3:“Căci dușmanii fără preget ne știrbesc frumoasa țară/ În încăierări pe placul doar al trădătorilor./Iar în timp ce-astfel de rele bântuiesc sărmana țară/ Cei sărmani pornesc în cete în surghiun printre străini/ Și vânduți ca sclavi în lanțuri rușinoase își duc traiul/Îndurând ale robiei oropsite silnicii”. Sărbătorirea zilei orașului la 100 de ani de la semnarea celebrului document a conferit o aură aproape miticăclipelor aniversare, fiind prezente oficialitățile orădene, lideri spirituali, intelectuali. Depunerea de coroane la statuia lui Aurel Lazăr a fost de asemenea foarte înălțătoare, iar ulterior sărbătoarea a continuat în Piața Unirii într-o zi irepetabilă și răsfățătoare de toamnă.

 

Interpelat privind viitorul Bihorului și Oradiei , A. Lazăr spunea la 6 dec. 1918  “noi vom aduce un regim popular, democratic, o administrație mai bună și cinstită,…, nu vom deveni exploatatori din exploatați, ci vrem să asigurăm dreptate, libertate și o viață liberă pentru toată lumea”. Știind parcă că este ziua urbei, 11 lebede precum cei 11 prinți metamorfozați din povestea lui Andersen se plimbau pe apele Crișului Repede atât de liniștite, de grațioase și jucăușe, răpite parcă de soarele atât de subtil și generos care se oglindea în apele line și transparente ale râului. Erau , conform poveștii, în așteptarea Elizei și a țesăturii sale care odată îmbrăcată i-ar fi readus la înfățișarea umană. Totul îndemna la visare, clipele de beatitudine atât de înălțătoare fiind opera tuturor participanților. Întreg spațiul pietonal orădean a exultat și orașul a avut în opinia mea preț de multe ore spiritul civic al unei îndepărtate urbe vest-europene.

 https://radualinbalaj.files.wordpress.com/2018/11/20181012_134146.j... https://radualinbalaj.files.wordpress.com/2018/11/20181012_134146.j... 

În pragul serii mi-am rezervat la limită un bilet la Teatrul Regina Maria unde Alexandru Tomescu , renumitul violonist român, a susținut un concert de muzică clasică românească. Nu pot să spun din păcate că s-a concertat cu sala plină, dar participanții au fost deosebit de entuziaști, iubitori și cunoscători ai ritmurilor muzicii clasice. Geniul și virtuozitatea marelui artist au fost evidente, iar descrierile dumnealui privind ariile susținute publicului orădean au fost mai mult decât utile și măgulitoare. A dovedit atât prin prezența dumnealui și a echipei ( Mircea Sânziana ), cât și prin claritatea și prețiozitatea execuției valoarea muzicii clasice care nu este în niciun caz un gen desuet sau secundar. Ajuns acasă am simțit nevoia să reascult clasici români și străini deopotrivă pentru a mă relaxa și inspira. Alături de clasicii români îmi plac deosebit de mult Mozart (Fur Elise), Chopin ( Valsul Primăverii), R. Wagner ( Walkiriile), Vivaldi (Anotimpurile), dar trebuie să menționez și pe Eugen Doga ( Valsul trandafirilor ), un clasic în viață de geniu. Destăinuirea celei mai … imateriale dintre arte ( Kandinski) prin intermediul celei mai pretențioase și subtile dintre genuri ( muzica clasică ) este o șansă a fiecăruia dintre noi de a se mai alina și îndrepta către calea cea mai firească cu putință.

La distanță de doar câteva zile, Cătălin D. Florescu un autor deosebit de cunoscut în străinătate a lansat la Oradea una dintre cele mai recente și interesante cărți ale sale. Autorul lui “Iacob s-a hotărât să iubească”, atât de apreciat și premiat în vestul european, a propus de această dată o narațiune care descria drama imigrantului în general și a imigranților europeni în America la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. O descriere a stării imigrantului european ( irlandez, german, olandez, evreu) la New York atât de complexă nu rețin să fi întâlnit vreodată. Și realistă în același timp. Viața la un pas de moarte însoțită de speranțe atât de înalte, mizeria ghetoului, străzile stropite generos de ploaie în apropierea iernii, sărăcia, frigul, neliniștea…, toate cuprinse în trupurile firave ale unor copii uneori sau adulți incapabili să facă față unei situații la care în multe cazuri nu se așteptaseră. “Bărbatul care aduce fericirea” prezintă două povești care cuprinde atât Atlanticul, cât și Dunărea, atât Broadway-ul, cât și o leprozerie dobrogeană. Cuvintele autorului au fost pline de însemnătate demonstrând că notorietatea operei și descrierilor atât de vii din cadrul paginilor sale nu sunt deloc întâmplătoare. În noaptea de dinaintea Anului Nou, ningea peste tot, spune autorul: “ningea peste târfele din Allen Street care-și împărțeau binecuvântarea asupra tuturor, în aceeași măsură. Nu vreți să ne rugăm împreună?>> le strigau ele tuturor fără deosebire”, și … “ningea cu înverșunare și întru totul democratic, zăpada era împărțită peste toți”… , “vântul trecea nestingherit, ca respirația unui trup uriaș întins la pământ, ca otrava”. Din nefericire autorul este însoțit de o fragilitate corporală regretabilă care surprinde printr-o minte atât de ageră și echilibrată. Dacă aș fi știut infirmitatea dumnealui cu siguranță aș fi ezitat să particip și primul contact vizual cu dumnealui a fost un mic șoc pentru mine, deoarece am crezut că având o zi solicitantă bietul om a paralizat fără a conștientiza. La final am obținut de la autor atât de prețiosul autograf care personalizează cartea achiziționată. Îi doresc multă sănătate și cât mai multă inspirație !

Vă doresc zile însorite, tandre și pline de inspirație, tuturor !

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor