LA PUTEREA ALEPH

 

Moto:

„ Judecata dreaptă provine din experienţă,

dar experienţa provine dintr-un sir lung de judecăţi incorecte ... „

 

Aldous Huxley- traducere aproximativă

 

Puterea ca temă de a trăi ...

Puterea stă acolo unde poate fi recunoscută şi poate fi dusă pe umeri.

Chiar dacă puterea pare atractivă pentru beneficiile ei imediate, dar mai ales pentru „ liniştea „ individului, ca mod de existentă, ea atrage mai multe responsabilităţi pentru care oamenii nu sunt chiar pregătiţi, încă ...

A răspunde simplu, puterea e la Dumnezeu, iar dacă unii intelectuali nu vor accepta asta, Hegel le va spune că până la urmă cursul istoriei nu poate fi controlat.

A privi în istorie, sau a privi în Biblie, poţi realiza că experienţa puterii a mai fost „ vizualizată „  de-a lungul timpului şi că nimic nu e nou sub soare. Aceste lucruri s-au mai peterecut cândva, doar le repetăm cu alţi oameni, în alte împrejurări, cu alte naţiuni.

Controlul în lume se face printr-o putere mondială, deocamdată.

Au fost imperii: Egiptean, Asirian, Grec, Roman, etc. Acum USA a preluat ştafeta şi continuă cu modelul „ democratic „ ...

În cartea „ Daniel „ din Biblie este descrisă  puterea în societatea omnească, prin imginea unei statui uriaşe, având capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, fluierele picioarelor de fier, picioarele – parte fier, parte lut. Imaginea este relevantă, deşi metaforică, dar alt mod de a descrie puterea mai exact, nu se poate, doar prin simboluri.

De reţinut că puterea declanşată doar prin fiinţa umană are ceva fragil, trecător şi în final se va prăbuşi întreaga structură sub greutatea proprie.

Chiar privind la  tabelul lui Mendeleev poţi înţelege că sus, la vârf, greutatea e mai mare, iar jos -  picioarele de lut ale colosului.

Deci, experienţa se repetă, puterea are ceva fragil şi fascinant.

La români, adoptându-se modelul de sfârşit de ev mediu şi început de capitalism sălbatic şi energic, există acum o convenţie de separarea  puterii - legislativă, executivă, judecătorească. E o convenţie pur şi simplu, dacă partenerii înţeleg că fiecare ramură e complementară şi rezultatul e unul favorabil oamenilor, atunci, puterea are tărie, dacă nu, e ca în familie, oamenii se vor urî, pentru că ura are nevoie de mai puţină energie şi de energie de proastă calitate, e la îndemână, după colţ, în piaţa de legume, sau de vechituri, la metrou sau în parcarea de pe Drumul Naţional, poate la Gara de Nord sau de Est, la         „ second hand „   ...     

Cu alte cuvinte puterea e o taină, dar studiind atent teremenul din greaca veche a marilor filozofi, taină e doar ceva ascuns celui neiniţiat. Cine este iniţiat ştie, vorba lui Cioran. Sunt deci oameni care ştiu şi oameni care nu ştiu.

Iniţierea unui om e o altă taină, e nevoie de răbdare pentru cel iniţiat şi de metode noi de cunoaştere, exclusiv spirituale, nu de informare, pentru că în lume sunt mulţi oameni informaţi, dar puţin iniţiaţi. Iniţierea în tăria puterii adevărate are surse supranaturale, nu ţine de loc, de timp sau civilizaţie, ţine de inimă, sau, mai mult de conştiinţa individului, cea care îi spune ce să facă.          

 O stare de linişte când iei decizia, ca om la putere, îţi dă certitudinea că e bine, sensul e bun. Limita dintre ceea ce faci bine şi ceea ce faci rău, e mică, poate fi de la înţelepciune la nebunie.

Unii nu pot duce atâta energie, alţii o pot, până la o limită, de colo sunt frână în sistem, nu mai pot duce ...pur şi simplu ...

Era într-o mică  cetate un om neînsemnat, nebăgat în seamă, anonim, dar la vremea potrivită a salvat cetatea de cădere prin înţelpciunea lui ...

Revenind la la puterea ca taină, americanii, după cum scrie Toffler, cred că puterea aparţine celui mai bine informat, care are valorile materiale sub control şi care mai poate apela la forţă, ca ultimă soluţie. Deci cel mai informat pare să aibă puterea,  în stil american ...

La români, parlamentul dă legi care ţin doar o săptămână, repede corectate, modificate prin ordonanţe de urgenţă, declarate neconstituţionale sau în coliziune cu legislaţia UE. Tentaţia parlamentului de a se interfera cu restul puterilor e mare la noi, una care ţine de necesitate de partid.

Guvernul modifică, completează, anulează şi emite hotărâri, ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă, până acolo încât modificările nu mai au un fir logic, guvernanţii se impedică în propriile reglementări şi fiecare aplică ce poate, la nimereală, deşi pentru omul de rând mai important ar fi ca la nivelul de jos, la consiliile locale să se poată lua decizii corecte...

Puterea judecătorească nu se poate manifesta, judecătorii dau decizii pe texte de lege fragile, scrise de alţii, le pronunţă în numele altuia, se pun în executare de alte persoane şi decizia se ia la cererea unor intermediari, tehnocraţi, care cred că pot specula momentul, fără ca părţile din proces să ştie ce se întâmplă, de fapt, ce fac avocaţii, sau juriştii ...

Puterea judecătorească e afectată de modul fedual de organizare a baroului, organizare corectată de funcţionarea marilor case de avocatură care au viziune, pentru că sistemul se reglează din mers.

Poate că ar fi bine de luat în seamă şi ideea ca un avocat să poată lua locul procurorului într-o instituţie juridică independentă, sub autorizarea, controlul şi coordonarea instanţei, ca mod alternativ de a face justiţie. După cum acceptăm spitale sociale şi spitale specializate, cu plată, când suntem în faţa morţii, tot aşa puteam accepta şi alternativa procurorului indepenedent, specializat ...

Cât despre judecător, ei bine, judecătorul nu este independent în sensul cultural al termenului, e doar independent formal, de conjuctură şi pentru „ armonizarea „ cu legisalţia U.E ...

Are rude printre avocaţi, unii sunt membrii ai baroului, suspendaţi, ca stare de rezervă, pentru orice eventualitate, că e bine, nu se ştie niciodată,  nu au acces la informaţia juridică, pentru că nu au timp, mijloace, sau nu sunt iniţiaţi în sistemul de aprofundare continuă a modificărilor legislative. Depindem, ca justiţiabili, de programul grefierului pentru a obţine hotărârea de la instanţă, după multă birocraţie, timp şi bani.   

Orice proces ar trebui să înceapă cu lista de interese a judecătorului în dosar, inainte de orice pentru că dacă li se solicită altor demnitari transparenţă, cred că şi judecătorul are obligaţia să-şi declare interesele înaintea oricărui proces pe care îl judecă. De unde să ştie parţile din proces ce interese nevăzute are judecătorul dacă el nu le pune la vedere ?

Pe masa judecătorului nu este incă plăcuţa cu numele său, la vedere ...Te judecă o putere anonimă, de tip feudal. Nu există fişa de activitate a judecătorului, transparentă, cu hotărâri pronunţate şi din care câte menţinute sau schimbate şi pe ce motive ...  

De ce statul nu ar agrea să asigure o garanţie celui cercetat penal, pentru eventualitatea că ulterior procesul se finalizează cu achitarea sa, sau cu soluţia  dorită de  „ NUP „ ..., dacă, totuşi, nimeni nu e mai presus de lege ?

Întrebări care nu au răspuns momentan, pentru că aşa e viziunea ...

Apropo de viziune, se ştie că o naţiune fără de viziune, nu are viitor ...

În această separaţie a puterilor, în loc ca acestea să fie complementare, există tentaţia ca una dintre ele să fie mai aproape de dictatură, pentru că dictatura e lângă, e după colţul lui 1989.

Desigur că orice om are talentele sale naturale sau supranaturale, dar sunt nişte regului, individul nu le are sub controlul său, le primeşte şi le formează după norme care îi scapă, talentele, diverse de altfel, sunt primite pentru folosul altuia, şi sunt complementare pentru ca sistemul din care face parte să se poată susţine. E cu alte cuvine, har ...

Libertatea e un dar de care trebuie să ne bucurăm, dar prea multă libertate prost înţeleasă să nu ne determine să distrugem unii pe alţii !...

De multe ori diferenţa o fac lucrurile neînsemnate, ca o piatră în mâna lui David împotriva lui Goliat, luptătorul de profesie, înarmat, instruit pentru luptă, sau o bucată de spumă izolatoare care izbeşte aripa navetei Columbia, cu toate că în baza de date a calculatorului central de la NASA totul este în regulă, sau modul de a te adresa prin cuvinte simple şi calde care să unească oamenii şi să-i schimbe ...pur şi simplu prin modul de a vorbi ...

Cu alte cuvine, puterea la puterea aleph, sau aleph la puterea aleph, cum scria J.L. Borgese, un mare scriitor, orb, dar care vedea până departe ...şi care îl iubea pe Homer cel care privea cu ochii minţii marea ...

 

Constantin Stancu  

Vizualizări: 65

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor