Motto:  În cetatea postmodernă

                                                Calea de parcurs e ternă,

                                                Străzile-s fără valoare,

                                                Nu mai au indicatoare.

Discret prezentă-n orice colţ de stradă

Iubirea geme, tristă, în durerea ei,                

privindu-ne cum ne-agităm prin mall-uri, 

strivind sub tălpi stări, sentimente şi idei.

 

Maşina fuge pe şoseaua moartă -  

tehnologie grea de tablă şi de fum,  

iar de se crede operă de artă

nu-i vina ei, ci-a unui veac postum.

 

Zâmbind ironic de pe-un soclu-n trepte

statuia vreunui biet erou de toţi uitat 

zilnic, în demnitatea-i ignorată

se miră de sintagma „om civilizat”.

 

Şi timpul curge mai rapid la vale

cu facebook-uri, tablete şi mobile,

fast-food-uri, pub-uri, săli de coafare,   

prin inimi pustiite, seci, sterile.  

     

Un cerşetor trimis, poate, din ceruri

întinde tandru mâna către viitor.

Trec morţi pe lângă el, grăbiţi şi negri

Şi îi întind, cu gesturi goale, banul lor.

 

Biserica, uitată-n colţ de vreme,

mai trage clopote târzii, fără ecou,

că morţii-s surzi, timpanele li-s sparte. 

Le mai aude doar statuia de erou.

 

Şi timpul curge mai alert la vale,

şi-n unda lui cadavre calde-nşiră,  

şi oamenii,-n statistici, cred că-s vii

doar pentru că inspiră şi expiră. 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor