La  o  răscruce  stă  în  genunchi  marea,

Nemărginirea  îmi  dizolvă  gândul,

N-a  mai  rămas  nici  măcar  nisipul,

Iar  uitarea  mi-a  zecimat  avântul.

 

La  o  răscruce  stă  pe  coate  luna

Iar  în  jurul  ei  plânge  bezna  trist,

N-a  mai rămas  nici  măcar  noaptea

Şi  eu  pentru  atunci, nu  mai  exist.

 

Trei  destine, încă  o  răscruce

Şi  fluidul  care-i  rocă  seacă…

Şi  când  te  gândeşti  că  eu  îs  una

Şi-am  lăsat  uşor  totul  să  treacă.

 

Nu  privesc  în  urmă, pentru  ce?

Când  azi, întretăierile-s  pământ…

Vreau  să  cred  că  pentru  alta-s  toate,

Iar  eu  abia  de  astăzi  m-am  născut.

 

Trei  destine, le-am  trăit  pe  toate

Ca  un  suflet  rătăcit  spre  stea,

Şi  cu  toate  astea, n-am  decât  o  viaţă

Unde  mai  aştept  răscrucea  mea.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor