mă întrebi dacă te ascult?

nu ai văzut mâna care mi-a pus în ochi cerneală?

îți răspund periodic prin cuvinte aruncate sub alte cuvinte

într-o dilemă fără un picior

dintr-o vreme fără timp

îți răspund urlând ca un lup despre rănile acestui verde prematur

care a crescut în tălpile mele acut și răspunzător de fericire

de parcă aș naște la fiecare pas o poveste de pus pe rană

 

tu nu vezi cum se adună în pielea ta grijile?

 

să-ți fie bine azi și mâine acolo pe valul tău înalt cu sirene și zei

nu-ți îndeși mâinile în buzunare

nu-ți bagi nasul în fular

nu te ascunzi sub pătură în fața unui foc plăcut la șemineu

te arunci asupra cuvintelor

le manipulezi după cum îți dictează

ciudatul ăla din cap

toate simțirile s-au adunat în mâna ta dreaptă

le ordonezi dezordonat într-o ecuație paradoxală

încercând să pari alesul inimii

 

mă întrebi dacă te ascult?

așa rușinat de propriile-ți vorbe?

cinstitul meu cuvânt atârnă la marginea acestei coli de hârtie

un singur cuvânt pe care l-am scris din cerneala ochilor

dar vezi

scrisoarea a căzut în fântâna mea din dublin

și-am ajuns la tine fără un răspuns

 

27 noiembrie 2015

 

 

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor