Pe mine timpul își ascute dinții,

Dar pieptu-mi tot nutrește flori de foc

Și-ajuns la bivalentul meu soroc

De a-mi reîntâlni în cer părinții,

Îmi voi găsi găsi și dramul de noroc,

Că eu trădării nu i-am luat arginții,

Spre lume larg deschis-am ochii minții,

N-am ascultat nici falsul prooroc.

Dar n-aș pleca pe neîntoarse căi

Acum, la ceas târziu de înserare,

Când noaptea prinde să te înfioare

Ca o panteră neagră prin seci văi.

Chiar stinse de-s' fierbințile văpăi,

Îmi lasă-n suflet vechea lor candoare.

Vizualizări: 93

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Iulie 23, 2014 la 10:01am

Frumos mesaj, muzicalitate, felicitări!

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iulie 23, 2014 la 7:38am

„Că eu trădării nu i-am luat arginții” - foarte frumos să poți trece prin valuri fără a face  compromisuri. .Această infimă puritate  fragilă  e forța cea mare a personalității umane.....

Comentariu publicat de Angi Cristea pe Iulie 23, 2014 la 7:11am

Interesanta personificare:,,Pe mine timpul își ascute dinții"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor