Îți spuneam, pe undeva, că ierarhiile superioare omului sunt croite altfel decât el. Conștiența lor nu face decât să reflecte ordinea universală. Ele nu fac decât să ducă la îndeplinire instrucțiunile primite direct de la Divinitate sau prin interpuși, neavând o viață interioară precum omul, în sensul că, „gândurile” lor se materializează în exterior ca ființe. Un exemplu de astfel de ființe materializate sunt elementalii pământului sau spiritele naturii: gnomii, ondinele, silfidele și salamandrele. Ele sunt spirite ale pământului, apei, aerului și focului. Ceea ce noi numim forțele naturii, nu sunt decât manifestări în planul fizic ale acestor spirite ale naturii care, cum spuneam mai sus, sunt ființe generate de entități cuprinse în ierarhii. Ca o plantă să iasă din pământ, să răsară, cum am spune noi, are nevoie de aportul gnomilor. Fără ei nu ar exista un asemenea proces. Va trebui, cu ocazia asta, să-ți revizuiești părerea despre basmele populare. Dacă vrei!
Este incredibil câte se întâmplă în jurul nostru și câte ființe de acest gen trudesc pentru ca viața noastră alături de natura înconjurătoare să meargă mai departe, fără ca omul să aibă habar de ceea ce se petrece în realitate. Noi conștientizăm doar efectele, pentru că doar ele ne pot pătrunde simțurile de natură fizică.
Revin! Pentru a ridica nivelul evoluției, s-a considerat necesar ca această „evoluție liniară” să fie schimbată. În acest sens, unele entități au fost întârziate, declasate din evoluția lor normală. Ele au fost numite entități ale obstacolelor. Rolul lor era sau este, încă, de a ridica piedici în calea evoluției umane. Ele nu au făcut asta de capul lor ci, cum îți spunem, nu au făcut decât să urmeze planurile venite de la Trinitatea divină. Evenimentul este considerat originea răului, iar răul a apărut ca urmare a faptului că umanitatea a fost sortită, prin creație, să devină ierarhie liberă. Libertatea nu poate fi separată de iubire, dar ca să ajungi până acolo trebuie să dai piept cu rău, să te pătrunzi de el, ca apoi, prin efort propriu, prin rațiunea pe care acum o avem la dispoziție ca un simulacru de libertate, să răzbim până la ea pentru că așa am vrut noi, nu pentru că ne-a împins cineva de la spate. Între entitățile care și-au urmat cursul normal și aceste entități declasate a avut loc un conflict major cunoscut sub numele de lupta din ceruri. Urmare a acestei lupte grandioase este centura de asteroizi aflată între Marte și Jupiter. Ca simbol, să-i spun religios, religios creștin, este lupta Sfântului Gheorghe cu balaurul. Spun creștin pentru că în cultul lui Mithra echivalentul era taurul. Te-ai întrebat vreodată de unde vine obsesia hispanicilor de a se lupta cu taurii în arene? Acum... una este simbolistica și alta obsesia morbidă de a răpun bietul animal.
Prima ierarhie care a primit botezul entităților obstacolelor a fost cea a îngerilor. De ce? Pentru că ei se găseau atunci în faza în care ne găsim noi acum, aceea de primire a Eului și formarea conștienței de sine. Doar că ei au avut de ales. Li s-a permis să aleagă. Așa că, numai o mică parte din ei au pornit pe calea mult mai dificilă a evoluției cu piedici. Numai că lor nu li s-au pus piedici în sensul în care ni se pun nouă, ei au fost „specializați”, dacă vrei, în a pune piedici omului. Ei sunt lucifericii de astăzi. „Măgăreața” a căzut din plin, însă, asupra omenirii. Noi suntem, practic, prima ierarhie care trebuie să ducă propria-i luptă cu răul, care are de ales, prin proprie atitudine, între bine și rău. Noi suntem primii născuți în rău și bine, iar lucifericii sunt... „nașii” noștri.
Fiecare ierarhie își are caracteristica ei evolutivă care, însă, nu iese din tiparul binelui trasat de Sus. Și omenirea a urmat o cale trasată, până acum. Și ceea ce va urma este... să zic... bine gândit, pentru că finalul va fi unul strălucit.
Omenirea va fi prima ierarhie liberă. Dar, te rog, nu te gândi la liberul-arbitru! Nu în el va consta libertatea noastră finală. Proverbul ăla... „ca să treci lacul să te faci frate cu ... dracu'”, exprimă foarte bine situația în care suntem noi în acest moment (câteodată îmi stă mintea la câtă înțelepciune poți găsi în folclor, într-o „banală” zicală). Libertatea actuală a omului este cea față de lumea spirituală și se manifestă prin acest liber-arbitru dar, este doar aparentă. Această libertate este datorată entităților luciferice! Eul nostru sufletesc, a cărui independență are la bază liberul-arbitru, s-a format ca urmare a influenței luciferice asupra corpului nostru astral. Datorită lor și a entităților ahrimanice, care intră în categoria declasaților, suntem ceea ce suntem astăzi. Mă refer la inteligența noastră, la talentele noastre artistice și, în general, la tot ceea ce constituie o mândrei pentru umanitate. Dar, vanitatea, invidia, dorința de posesie, de putere tot de acolo vin. Nu însă și mila, smerenia, rușinea... Atitudinea bisericii față de luciferici (diavolul) și ahrimanici (satana) este, însă, mult exagerată. Biserica... hm!
Omenirea va fi liberă în sensul că, în conștiența ei nu se va mai reflecta această ordinea a lumii spirituale. Conștiența omului va fi liberă, el va acționa sub propriile-i impulsuri care vor avea la baza iubirea. Omul va fi asociat cu libertatea și iubirea. Ai putea să crezi asta uitându-te, acum, în jurul tău? S-o crezi!! Este doar chestie de timp. Mult, desigur! Da, ai dreptate! Am uitat durerea! Nu avem încotro, pentru a ajunge pe culmi va fi nevoie să o îndurăm fiind rezultatul confluenței dintre rău și bine. Doamne, ajută!

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor