Pomeneam într-un final de postare despre cei care cad, despre cei care fac rău; corect spus este: cei care își fac rău prin „răul” pe care îl fac celorlalți. De ce am pus ghilimele? Cred că știi, nu? Am să-ți aduc aminte citând o zicală aparținând iudeilor. Spun ei că, dacă îți este bine este cazul să te gândești la rău. De ce? Pentru că starea ta de bine arată că Dumnezeu a cam uitat de tine pe meleaguri pământene. Dacă ți-e rău, atunci este motiv de bucurie. Se pare că Dumnezeu te iubește și vrea să te aducă, cât mai repede, aproape de El. Hm! Ar mai fi ceva! Ar mai fi ceva legat de modul cum reacționezi la răul care ți se face. De faptul că nu trebuie să ripostezi cu alt rău, nici nu mai vorbesc! De chestia cu obrazul... cu întorsul, vreau să vorbesc. În contextul celor spuse până acum în legătură cu subiectul... oare întorsul obrazului nu echivalează cu un rău, conștient, pe care i-l faci tu celui care te-a lovit? Conștient fiind că lovitura pe care o primești din partea lui doar pe el îl afectează ca rău, oare mai este moral să întorci obrazul pentru o nouă lovitură? Eu zic că nu! Cred că reacția corectă ar fi cea de a mulțumi, de a te ruga pentru el. Am mai discutat despre aspectul ăsta. Oare cât va trebui să mai treacă până să avem o asemenea atitudine? Poate, când o să înțelegem și ceea ce înseamnă destinul, în sensul că lovitura primită acum nu este decât efectul unei cauze care ne aparține și care, de cele mai multe ori, nu o regăsim în aceeași viață, iar cel care ne-a lovit, nu este decât unealta prin care s-au reglat conturile. Tot la fel de normal ar fi ca atunci când dai de pomană cuiva, tot tu să fii cel care mulțumește pentru că ți-a fost primit darul, deoarece gestul se contorizează ca bine în contul tău, nu în al lui. Să revenim la cădere. Cred că punctul de plecare pentru o înțelegere corectă este ceea ce s-a întâmplat pe Golgota între Iisus și cei doi hoți. Credință și pocăință. De atât ai nevoie pentru a porni pe calea care urcă. Îmi vine în minte un film văzut de curând pe un post tv, referitor la cultul Învierii. Are mare legătură cu tema. Au descoperit ei că, anterior evenimentului de pe Golgota, în diverse religii, să le spun păgâne, se practica aproximativ același ritual al răstignirii și, ulterior, învierii unui zeu din panoplia cultului respectiv. Și, normal, își puneau întrebarea dacă nu cumva creștinismul este o religie fabricată din ce s-a luat de pe la alții. Cred că, din punct de vedere comercial, filmul a fost un succes. Mă refer la încasări. Ideea este adevărată. În cultul lui Mithra, de exemplu, cult solar cu mare răspândire în Imperiul Roman și înainte, și după Hristos, se practica ritualul în cauză. În cultul de care vorbesc eu, era vorba de zeul Attis. Zeul (simbolul lui), întins pe trunchiul unui copac, era plimbat într-o procesiune, jelit și apoi îngropat. După miezul nopții, era dezgropat și, în urale de bucurie era declarat, de preoții cultului și de toată asistența, ca fiind înviat. Seamănă, nu? Acuma, că am ajuns până aici, îmi dau seama că povestea este destul de lungă pentru o singură postare. Să vedem! Pentru a înțelege despre ce ar fi vorba, ar trebui să ne întoarcem iarăși la entitățile luciferice și la păcatul originar. Spuneam că, prin acțiunea lucifericilor asupra corpului senzației omul devine altceva decât ar fi devenit în mod normal. Omul devine o entitate liberă, care își ia în mâini propria-i cunoaștere, mândră, vanitoasă, plină de dorinți. Dar, pierde nemurirea, deocamdată, mai câștigă și dreptul la boală, la durere... sună bine! Finalul însă, va fi unul strălucit, va ajunge un supra-zeu. Dar, corpul senzației este foarte strâns legat de sufletul senzației, ele formând practic o unitate numită corp astral. Deci, aceste schimbări au afectat în mod direct sufletul senzației. Și asta este ușor de constatat. Corporalitatea are necesități care se transmit corpului senzației sub formă de pofte. Setea, și foamea poate ar fi cele mai banale exemple. Corpul cere de mâncare dar sufletul este cel care transformă foamea sau setea, niște necesități fiziologice, adică, într-o desfătare. El vrea, poate, mai mult decât ar fi necesar sau ceva anume care să-i satisfacă o anumită plăcerea pe care doar el o trăiește. Vreau să arăt că, prin ceea ce a fost inoculat corpului senzației de către entitățile luciferice, sufletul este corupt într-un proces continuu. În loc să devină cât mai spiritualizat, prin plăcerile, dorințele și pasiunile care de acum înainte îl vor domina, el va fi tot mai legat de viața materială, de existența pământească, deci tot mai secătuit de componenta spirituală. Am să-ți dau ca exemplu chiar sărbătoare nașterii, și învierii. Două sărbători cu un profund caracter spiritual, au fost transformate în... petreceri, aș zice chiar chiolhanuri, în care mâncarea și băutura sunt principalul scop.... Datorită acestei situații, prin procesul de încarnare, de remanifestare, prin faptul că în existența de după moarte nu a fost nimic de spiritualizat, trăirile din viață fiind doar cele îndreptate spre lumea fizică, este afectată și corporalitatea, astfel că, în următoarea viață, corporalitatea, care este practic moștenirea sau moștenitoarea existenței anterioare, va avea de suferit, la rândul ei. Și cum sufletul își viețuiește trăirile prin ea... uite așa, de la o viață la alta, datorită a ceea ce a pus Lucifer în corpul senzației (și de care, ulterior, se folosește și Ahriman), corpul va fi din ce în ce mai impropriu pentru a genera în viață sa un suflet care să se poată spiritualiza. Un circuit închis, deci, care ruinează atât sufletul cât și trupul. Consecința este că, în decursul procesului de naștere, moarte, și încarnare sufletul este tot mai lipsit, după momentul morții, de elementul spiritual din el, element care îi dădea aripi în lumea de după moarte, adică în lumea spirituală, tocmai acolo unde ar fi putut să pună bazele unei viitoare corporalități care să aibă la bază moștenirea spirituală anterioară, și care, să poată fi capabilă, sub influența Eului să nască un suflet din ce în ce mai spiritualizat, la rândul lui. În această situație, după moarte, sufletul va rămâne „sechestrat” în zona sublunară unde va încăpea pe mâinile entităților ahrimanice. El nu va mai ajunge să se întâlnească, în lumea spirituală, cu Eul său, iar acesta, la rândul lui, va ajunge, la un moment dat să nu mai poată genera, în viața încarnată, noi suflete. Deci, reține două consecințe: sufletele nespiritualizate se vor izola de lumea spirituală, rămânând în custodia entităților ahrimanice și luciferice în zona sublunară și se va ajunge la naștere unor „oameni” incapabili de a se ridica la o viață sufletească care să facă legătura între trupesc și Eul spiritual. În cultele de care îți vorbeam tocmai această situație se avea în vedere. Faptul că sufletul și trupul vor fi așa de tare corupte de impulsul luciferic încât sufletele, în cauză, vor fi pierdute. Învierea zeului, din cultul lui Mithra, semnifica faptul că, dacă zeul a înviat... și sufletul va purta încă urme de spiritualitate ca urmare a vieții prin care a trecut și, drept consecință, se va ridica, după moarte, în lumea spirituală. Dacă nu ar fi avut loc evenimentul de pe Golgota, acolo s-ar fi ajuns. Venirea lui Hristos și tot ritualul viu care s-a derulat atunci, a avut ca scop tocmai evitarea situației de mai sus. Mântuitor nu înseamnă numai cel care ne iartă păcatele, ci și cel care ne vindecă sufletele de ispita luciferică. Soter, așa cum era el numit, înseamnă „vindecătorul”. Odată cu răstignirea pe cruce a lui Hristos-Iisus, omenirea a primit în dar, repet, în dar, impulsul hristic sau harul, venit să contracareze impulsul luciferic, pentru că acesta i-a fost infuzat fără voia lui, el nefiind atunci încă om, neavând încă puterea de a refuza sau a se apăra, neavând eu și conștiență de sine. Eliberarea morților din mormânt, care a urmat Învierii, simbolizează eliberarea sufletelor din mâinile lui Ahriman, tocmai ca să beneficieze și ele de vindecarea, de iertarea primită ca har. Adu-ți aminte de Hadesul din mitologia greacă. Acolo unde sufletele erau în așteptare, în așteptarea acestui eveniment pentru a se elibera. Ca să înțelegi legătura entităților ahrimanice cu moartea, am să-ți spun că rolul lor în lumea materială, rolul lor acordat în ordinea cerească, era și este tocmai acela de a distruge ceea ce este perimat. Entitatea morții este chiar o ființă ahrimanică. De ceea ce fac ele peste... ți-am mai spus. Cele două culte au, însă, o continuitate. În primul, se sărbătorea, se vorbea despre speranța de a nu se fi ajuns încă la o situație limită, speranța că încă nu a sosit sfârșitul, pe când, în cel de al doilea, se sărbătorește tocmai victoria depășirii acestei situații prin harul primit de la Hristos. Este bucuria unui început, începutul mântuirii pe care eu nu o văd numai ca pe o iertare, cât și ca pe o vindecare, spuneam. Este vorba de vindecarea corpului astral de influența luciferică, de păcatul originar, antidotul fiind harul hristic. Doar că darul nu este nici el obligatoriu, el nu este impus omului tocmai pentru a se respecta caracteristica de libertate acordată entității umane. Cum spuneam mai sus, omul trebuie să-l accepte prin credință și prin regretul față de răul pe care l-a comis. Aș vrea să mai întăresc cele de mai sus, spunându-ți că, istoria spirituală, mitologică, și individuală a omenirii este practic „scrisă de același autor”. În ia nu este posibil să apară disfuncționalități. Ea urmărește evoluția omenirii care este un proces continuu. Asemănări se pot găsi la tot pasul în această derulare a faptelor. Și abia dacă nu ar fi așa, ar fi ceva în neregulă, pentru că evoluția este ciclică, iar în fiecare ciclu se repetă, mai întâi, ciclurile anterioare, ca abia după, să se treacă la ceea ce trebuie adăugat ca noutate și apoi, la acea anticipare a etapelor care urmează. Doamne, ajută!

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor