Formatul ăsta, pe care scriu, mă tot întreabă la ce mă gândesc. Chiar mă gândeam la ultima postare pe care o pornisem cu intenția de a vorbi de cei care cad. Urmarea a fost, însă, alta, legată de subiect dar, nu a fost ceea ce doream inițial să-ți spun.
Gândindu-te la ceea ce ar fi entitățile obstacolelor, la rolul pe care îl au și anume de a pune piedici în calea evoluției cu scopul de a-i ridica nivelul printr-un efort suplimentar pe care îl va face omul în scopul de a le depăși, se poate trage concluzia că, o cădere, două acolo, nu strică. Ideea cam asta este dar, se pare că este ca și cu drogurile. Până unde poate să cadă omul supus greșelilor? Vorbeam, pe undeva, cred, de salturile calitative ca urmare a acumulărilor survenite în cursul existenței, salturi care au la origine o spiritualizare a acestor acumulări. O asemenea situație se petrece cu omul după moarte, când corporalitatea lui este dizolvată iar toate trăirile lui din viață sunt spiritualizate, formă sub care vor constitui nivelul de plecare în viitoarea încarnare. Mai spuneam, cândva, că ce este sus este și jos, referitor la microcosmos, adică om și macrocosmos sau omul universal. Vreau să spun că, între perioade mai mari de evoluție macrocosmică se petrece același lucru. Tot ceea ce a fost manifestat, trece printr-un proces de spiritualizare sau poate mai bine spus „divinizare” și spun asta pentru că toate formele manifestate se resorb în stări superioare în momentul trecerii în nemanifestare. În hinduism termenul folosit în acest sens este de pralaya. Așa cum corporalitatea umană și mă refer aici nu numai la corpul material, ci și la cel eteric și astral, este dizolvată undeva în lumea din care provine, tot așa, întregul univers material, eteric, astral... spiritual trebuie dizolvat. Ceea ce a avut un curs normal în evoluție, nu constituie o problemă. Problema apare cu ceea ce, din diverse cauze, a rămas împietrit în materialitate. Mă refer aici în primul rând la o concepție despre viață, despre existență, nu la materia în sine. Vorbim, deci, despre suflet. Tot ceea ce nu se va putea spiritualiza, se constituie ca ceva nereciclabil, ceva care trebuie distrus pe alte căi. Așa cum noi, aici, ne ardem deșeurile care nu se pot descompune pe cale naturală, adică nu sunt biodegradabile, tot așa se va întâmpla și acolo, atunci. Ce-ți spune ție cuvântul gheenă? Hm! Privit din punctul de vedere la care mă refer, ar fi locul unde sufletele nerecuperabile, din punct de vedere spiritual, vor fi distruse. S-ar pune întrebarea: cam ce ar putea să facă un suflet, de ce trebuie el să se facă vinovat pentru a ajunge într-o asemenea situație? În postarea anterioară vorbeam de ceea ce a însemnat păcatul originar și, în opoziție cu el, harul hristic. De acolo îți poți da seama de mersul lucrurilor dar, întrebarea este: unde ar fi limita? Impulsul hristic te poate vindeca, te vindecă, mai bine spus! Problema este ca tu să-l accepți. El nu poate lucra în tine dacă nu există dorința ta în sensul ăsta. Se spune că omul este sau va fi o entitate liberă. Așa este! Motiv pentru care nimeni nu îl va obliga să urmeze o calea sau alta. Pentru ca El să te ajute, tu trebuie să CREZI în El și să-ți regreți greșelile. Doar atât! Numai tu ești cel care va alege calea! Odată acceptat, harul Lui va lucra de la sine în sufletul tău. Schimbarea se va produce. Dacă nu există acceptul, medicamentul nu ți se va administra și căderea va fi continuă. Va veni o perioadă în care omenirea se va împărții în două. O categorie de oameni buni, morali și alta de oameni răi. Sfârșitul unei perioade de evoluție și trecerea în următoarea perioadă, este însoțit de mari evenimente catastrofale. Așa s-a întâmplat și la trecerea dintre perioada atlanteană și perioada în care ne aflăm acum, tot așa se va întâmpla și la trecere din actuala perioadă în următoarea, trecere care va avea loc cam după ceva mai mult de cinci mii de ani. Dar, înainte, cam pe la jumătatea perioadei, va avea loc ceea ce în literatura teosofică se numește „războiul tuturor împotriva tuturor”. Va fi un război dus de categoria oamenilor răi împotriva celor buni. Acest eveniment va despărți definitiv umanitatea în două mari tabere.
În Apocalipsă sunt date și niște termene până când omului i se va permite să vireze de la rău spre bine. Este vorba de... 6-6-6. Nu i-am spus număr pentru că el nu este număr. Este format din trei cifre dar ele nu simbolizează numărul 666. În primul rând, cele trei cifre nu sunt scrise în baza 10 ci în baza 7. Ele reprezintă cifra evoluției deci, nu un an anume. Anii terminați în cifra șase nu au nicio legătură cu subiectul. Spuneam că, în marele ciclul evolutiv sunt cuprinse șapte stări de conștiență, fiecare fiind alcătuită din șapte regnuri de viață, care la rândul lor sunt compuse din șapte stări de formă, care, și ele sunt compuse din șapte perioade mari evolutive numite rase, compuse și ele din alte șapte perioade de cultură. Stările de conștiență sunt cele șapte sisteme de evoluție de care am mai vorbit, cu nume de planete. Noi suntem acum în sistemul Pământ, care este al patrulea sistem de evoluție, în al patrulea regn de viață, regnul mineral, în a patra stare de formă, cea fizică, în a cincea rasă, rasa postatlanteană și în a cincea perioadă de cultură, cea ariană sau caucaziană. Referirea din Apocalipsă la simbolul 6-6-6 este legată de sistemul Pământ și regnul de viață fizic. Deci, cele trei cifre care, repet, nu formează un număr, se vor referi la starea de formă, la rasă și la perioada de cultură. Conform celor de mai sus, noi ne situăm în a patra stare de formă, în a cincea rasă și în a cincea perioadă de cultură. Transpus în cifre asta înseamnă 4-5-5. Ceea ce îți prezint eu acum este o variantă. Altă variantă ar fi cea simbolizată prin 3-4-4 și asta în cazul în care se iau în considerare etapele deja parcurse, nu cele în curs. Eu voi merge pe varianta 4-5-5. Simbolul 6-6-6 semnifică deci, perioada în care noi ne vom afla în a șasea stare de formă, care este cea animală, în a șasea rasă, care nu știu cum se va numi atunci și în a șasea perioadă de cultură. Probabil că, în cea de a șasea stare de formă, ele se vor numi altfel! Dar, asta contează prea puțin acum. Este vorba de ideea în sine. Ceea ce este important, este că odată ajunși la momentul în cauză, cei ce până atunci nu au primit, nu au acceptat, de fapt, impulsul hristic, nu vor mai putea reveni. Momentul 6-6-6, care este limita maximă, va fi precedat de alte câteva momente care vor avea în simbolistica lor cifra șase, fie o dată, fie de două ori. Cu cât cifra șase apare de mai multe ori în simbolistica evoluției, cu atât revenirea este mai dificilă.
Mai sus îmi puneam întrebarea: cam ce ar trebui să facă oamenii ăștia pentru a fi considerați irecuperabil? Până unde poate ajunge răul din ei? Îți spuneam de cele două categorii în care se va împărți omenirea de la un anumit moment. Rasa celor buni și rasa celor răi. Evoluția spirituală va face ca omul să aibă acces, de la un anumit moment, la forțele spirituale. Asta se întâmplă și acum dar cu foarte puțini dintre noi. Aceste forțe pot fi folosite, însă, în două direcții diferite. Spre bine sau spre rău. Este vorba de magia albă și cea neagră, altfel spus. Cei pierduți, cei irecuperabil vor fi tocmai cei care vor folosi aceste forțe în scopuri distructive, adică, magia neagră. Doamne, ferește!

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor