mi-e milă de mine

mi-e silă de toate

aş vrea să mă întorc,

dar nu se mai poate!

 

speranţele arse,

noaptea dorm cu bufniţele din turlă

eu sunt nebunul care se ţine de farse

şi nopţile urlă

 

m-aţi hrănit cu iluzii

că viaţa-i frumoasă şi oamenii drepţi

m-aţi împins în junglă firesc

şi acum mă mir singur

că mai trăiesc

 

râul a secat,

izvorul mai dăinuie oare?

cine le plânge pe cele

care nu mai ajung

să se verse în mare?

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor