RÂVNESC LA O LUME - ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI

 
Carte noua la EDITURA SAGA :

RÂVNESC LA O LUME - ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI 

 

În anul 1967 un disident român, disperat de starea și condiția culturii în România comunistă, inițiază în casa sa de la Păltiniș colocvii și seminarii în scopul a depista 20 de tineri talentați care să reconstruiască de la zero cultura și tradiția intelectuală Românească, sistematic distrusă de regim. Omul, o figură internațională, care avea  contacte cu mai toți exilații și refugiații români din străinătate, devine tința supravegherii acerbe a securității. Totul era înregistrat și arhivat. Omul este anchetat, hărțuit, aproape arestat. Este folosit cinic în al atrage pe ilustrul Mircea Eliade înapoi în România,  în timp ce se refuza stupid repatrierea sculptorului Brâncuși, pe motivul că arta lui nu este o artă proletară. Din fericire, transcripția anchetelor și a documentele secrete colectate de  securitate, s-au păstrat și  azi pot fi accesate. Omul cu pricina se numea Constantin Noica. În cele ce urmează voi cauta să arăt, paralelisme între enunțurile făcute de Noica la "Cenaclul de la Păltiniș" și poezia Adinei Rosenkranz , așa cum am cunoscut-o eu, ca editor al cărții de poezii azi lansată ,  "Râvnesc la o Lume". Ca și Noica, Adina râvnește la o lume ideală, cultă , polivalentă, în care ea orchestreză sentimente, legături de familie, iubiri, credința .. pe scurt un întreg univers uman și cultural în care se scaldă cu usurința unei lebede într -o pictură franțuzească.

Spune Noica undeva:  
"Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.”     
 
Iată pe Adina în poezia "Cu sufletul la gură " :


Sunt o bătaie de inimă

ce-mi zguduie trupul,

ce mă înspăimântă.

Ce-o fi cu mine?

 

Sunt o barcă

rătăcitoare pe unde,

pe undele trecutului

care mă cheamă,

mă absoarbe,

mă topește.

 

Continui cu un alt aforism, emis de Noica:
 
„Tu eşti o noapte, eu o stea. Eu sunt un haos, tu o lumină; eu sunt cuget, tu o problemă; caută-mă şi, mai departe, am să mă ascund în tine.”

Adina răspunde  in poezia "Noapte de Ianuarie" (fragmente):

 

Deodată, discutăm.

Pe o bancă lungă, îngustă,

nesprijiniți. Îndelungat.

Despre ce? despre cine?

Totul e tulbure...

 '

Subit, te-ndepărtezi.

 

Am înțeles.

Încă nu mi-a venit vremea.

Ramân aici.

Tu, i-ai intâlnit pe cei patru

serafimi. Nu ești singur.

 

Aici jos, e frig. Îmi lipsești.

 

                                                           

Noica declară mai departe :

 „Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul. Tot ce este bun, tot ce e cultură iese din timp.”

 Adina  scrie (in poemul Regina Noptii):

 

Încă din fragedă copilărie ramâneam trează până la ore mici împreună  cu oaspeții  părinților. Ei dansau, flirtau..... Îmi frecam ochii și eram fericită.

 Mă uitam la rochii și le admiram. Cred că-mi plăceau materiale moi, stofe fine. Odată, noaptea, am pipăit  rochia unei  doamne și i-am zis mamei: "Tu de ce n-ai ca asta? Vreau să ai și tu ca asta!”

"Asta" era mătase naturală. Eu nu știam.  Mi-am amintit de toate acestea astăzi în cursul unei  vizite la Biblioteca de Materiale din cadrul  Mediatecii  Holon, orașul în care locuiesc.

Am văzut acolo multe exponate, produse noi, interesante, unele stranii... Beton transparent, cu fibre de lumină strălucitoare; sticlă ce nu era sticlă,  lemn care nu era  lemn.

Am văzut că se poate crea totul din toate și de toate pentru  toți dacă ai imaginația neastâmparată a unui savant sau a unui artist.

 Noica:


„E o mutilare să-ţi dezvolţi o vocaţie unilaterală. E o mutilare a mutilării să n-o identifici şi să rămâi în sărăcia ta.”

Din contra, Adina Rosenkranz își extinde vocația: în teatru , în proză, în scriere creativă în câteva limbi: ebraică, franceză, română.. Iată ce ne spune autoarea despre dascălul și colegul ei, regretatul Iosef Eugen Campus, pe care îl cunoaște la liceul Ohel Shem în Ramat Gan:

 

    Timp de 10 ani am fost colegi și am asistat de mai multe ori la lecțiile sale, lecții care au fost pentru mine o revelație. Parcă era un jongleur, un artist de circ;  era svelt, se deplasa săltând, era  întotdeauna în largul său. Nu se rezuma la o explicație de text, ci  le îmbogățea elevilor orizonturile literare și filozofice. Nu-mi venea a crede cum predând un text al poetului Guillaume Apollinaire despre cubism, a intrat în explicații filosofice, le-a vorbit de Kant. L-am întrebat cum de nu se teme că elevii nu-l vor înțelege și poate vor da bir cu fugiții (franceza nefiind o materie obligatorie), iar el mi-a zis: "Predau de atâtea zeci de ani, că dacă n-aș face ceea ce fac, m-aș plictisi".

După cum vedem cartea Adinei conține pe lângă poezie; proză, amintiri, eulogie si regret  pentru cântărețul Aznavour... autoarea se arată  a fi o împlinită femeie-artist, despre care femei - Noica se lamenta: „Aţi observat, desigur, ce repede hotărăsc unii oameni în ce priveşte strălucirea sau mediocritatea semenilor lor. Cutare? spun ei. E un autor prost! Tipul celălalt, da, e niţel mai inteligent. Mult  mai rar auzim: ce inteligentă femeie

Multe poezii le dedică Adina familiei, relaților cu părinții și cu copiii săi.

Noica lansează  un alt credo:

„Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu adevărat, acela care te iubeşte cu adevărat. 
Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar umbră.”
  


Sa examinăm viziunea Adinei in  “Flirtez cu poezia”:

Volumul meu de poezii

Stă să apară!

Și ce? Asta nu mă impresionează

Din cale-afară!

Ce-mi pasă mie dacă-ntr-o bună zi

Copiii mei  îl vor răsfoi

Sau nepoții vor face din pagini zmei

Ori avioane, și-așa vor afla

Că bunica lor a vrut să lase ceva

Posterității! Într-adevăr, big deal!

Mie de fapt nici nu-mi pasă dacă va veni

Potopul dupa mine  când n-oi mai fi!

 

"Poeții se nasc, nu devin".

O spune un proverb  latin

Și o spun si eu. Fraților,

Eu  chiar sunt poetă!

Din născare, evident!

 Și poeziile mele serioase

Întorc lumea pe dos!

 

Și din nou, Noica, despre poeți:

Am învăţat întotdeauna ceva mai mult de la poetul simplu decât de la cel inteligent. Poetul sincer e mai proaspăt, mai lipsit de prejudecăţi, mai surprinzător. El sare de la una la alta şi are câte o replică şi pentru o întrebare, şi pentru alta. Va fi, în final, inteligentul meu personal.

 

Adina, multivalentă și poliglotă se îndoiește de erudiția cititorului ocazional. Multe poezii au note și trimiteri la subsol, o normă mai rar întâlnită în lirica modernă . Autoarea este extrem de pedantă dar și nesigură că o citim cu accentul necesar corect, ea va pune note despre pronunție , iar la poezia "era atât de frumoasă “se simte obligată să citeze titlul original  francez, celebrul cântec interpretat de  Alain Barriere. etc etc... 

Cred că ne vom opri aici, cu o concluzie care desprinde din însuși titlul cărții.. autoarea RÂVNEȘTE la O LUME  ideală, estetică, în care frumosul și cuvântul bine temperat produc valoarea suplimentară de care omul are atâta nevoie. Va sfătuiesc călduros să achiziționați cartea ca să-i savurați eclectismul  în liniște, la o cafea rece atât de necesară vara.. Felicitari Adina !

 

Coperta : Baruch Elron

* Despre nesuferita inteligenţă”   („Eseuri de duminică”, editura Humanitas)

 AG 2019

 

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iulie 16, 2019 la 8:06am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor