Radu Igna, o lecţie discretă - nimic deosebit în timpul vieţii, doar câteva cărţi scrise... Romanul românesc în plină furtună!

Cartea prezintă cărţile scrise de un important prozator contemporan, viaţa sa, pasiunile.

Direcţiile pe care s-au mişcat temele abordate de Radu Igna: viaţa profesorului în provincie şi cetate, călătoriile în Suedia şi Turcia, viaţa ţăranului român după Cel de al Doilea Război Mondial, cultura şi viaţa în Ţara Haţegului. Oglinda unei vieţi în care a învăţa a fost o permanentă pasiune, umorul care marchează viaţa scriitorului în faţa crizei morale prin care trece omul de-a lungul timpului... Fotografii cu scriitori, cărţi cu mister şi drame...

Cartea a fost prezentată la Salonul Hunedorean al Cărţii (2014) de Maria-Daniela Pănăzan, directorul Editurii CronoLogia, Sibiu şi de Constantin Stancu.

Pe Radu Igna l-am cunoscut în sens spiritual mai ales după ce a ieşit la pensie, când şi-a publicat scrierile, romane sau schiţe, când a dezvăluit în cărţile sale o lume interesantă, profundă, dar dureros de reală.

Mi-a fost profesor, atunci nu am înţeles.

Ulterior am înţeles că trebuie să te baţi pentru condiţia umană.

Am reţinut de la scriitor dragostea sa pentru oameni şi locuri, a fost mereu atent cu cei din jur şi le-a dat un sfat, o idee, un gând bun. Romanul său Vâltoarea  e poate unul dintre cele mai importante din literatura română contemporană. Un roman dens, pânza lui de cuvinte se întinde peste mai mulţi ani. Memoria este provocată la un exerciţiu de rezistenţă prin tema romanului, prin subiect, prin idei.

Discret, a adunat povestiri despre oameni din Ţara Haţegului şi a scris o carte mărturie despre poezia pământului. Erau ani în care culegea în tăcere, discret, mărturii despre miracolul din acest loc de lume. Părea că nu se întâmplă nimic deosebit în timpul vieţii sale, dar erau zile pline în care scria, lăsa ideile să devină romane, cronici, jurnale de călătorie. Este printre puţinii scriitori din România care a avut curajul să abordeze viaţa dascălilor în secolul

al XX-lea, în suprafaţa dură a epocilor contradictorii. Romanele lui despre profesori sunt romane ale conştiinţei care pătrunde dincolo de aparenţe, sparge barierele dintre a ştii şi a nu ştii. Poate acesta este dilema la care scriitorul s-a străduit să dea răspuns: poţi să cunoşti, poţi să cunoşti. Dar vei plăti preţul dacă tu nu ştii… 

Personal, am fost încurajat de Rudi, cum îi spun prietenii, să scriu. A scris la rându-i câteva cuvinte despre poezia mea. A fost sincer, direct şi cu dragoste. M-a încurajat să mă desăvârşesc ca scrib. M-a recomandat şi mi-a deschis, în felul său cald, unele uşi care erau în ruină.  Am primit mereu o lecţie discretă de viaţă şi umor de la Rudi.

Îl ştiu din momente mai grele, dar a lăsat un mesaj pentru cei din jur: există soluţii până la urmă. În camera sa de scriitor din Haţeg mi-a povestit o parte din romanele sale înainte ca acestea să vadă lumina tiparului. Avea şi are un sentiment al sfinţeniei scrisului. Dorea să prindă esenţa, viaţa la modul sublim. A reuşit. Conta mult cum va reacţiona cititorul… Oare cum am reacţional la naraţiunea sa, la paginile în manuscris citite mie?

Cartea sa despre lumea din ţinutul acesta, Vocaţia culturală a Haţegului  e un document important despre oamenii locului şi despre amprenta spirituală a locului în geografia complicată a Europei. Deşi adoră clasicismul e mereu interesat de mişcarea modernă a sufletului în epocă. Are un simţ deosebit al valorii, vede eroii, oamenii care au de spus ceva lumii, chiar dacă aceştia rămân în umbra anonimatului. Rudi îi vede şi scrie despre ei. Îi vede aşa cum sunt. Creionează personaje, le dă viaţă prin cuvinte pline de viaţă. La timpul potrivit mi-a deschis ochii asupra valorilor creştine, mi-a arătat sensul într-o lume care părea că nu mai are valori, o lume a tranziţiei în anii nouăzeci, apoi în anii două mii, a ştiut să îmi mobilizeze viziunea.

Îi sunt recunoscător pentru lecţia pe care am primit-o. A fost o lecţie implicită, nu explicită. Dar necesară.

A scris câteva cărţi despre călătoriile pe care le-a făcut, a lăsat un mesaj românilor: dacă acolo se poate, se poate şi în România.

Rudi, cum îi spun prietenii, s-a impus în mod discret dar consistent în peisajul literar al Ardealului. Peste vremuri, haţeganii vor redescoperi Ţara Haţegului şi datorită lui Radu Igna, scriitor şi cronicar, iar cultura europeană va accepta că există o literatură de nişă care aduce echilibru în mintea oamenilor, o literatură reprezentată demn de Radu Igna.

Mi-a vorbit cu multă căldură despre romancieri, despre Cornel Nistea, opera căruia a urmărit-o cu interes, apoi despre Dumitru Hurubă, pe care l-a apreciat ca un bun umorist, penetrant şi creator a rezervaţiei cu zăpăciţi, una de tranziţie... eternă... A avut cuvinte de laudă despre proza scurtă (Oraşul scufundat) scrisă de Ioan Barb, i-a dat câteva sfaturi, l-a lăudat, apoi a scris cu aplomb despre romanul meu Pe masa de operaţie, am schimbat mereu păreri despre literatură, despre viaţă, despre scriitori. Mi-a mărturisit că Eugen Evu a depus un efort considerabil la Hunedoara pentru a scoate literatura zonei în paginile revistelor de cultură, deşi nu l-a înţeles întotdeauna, dar rămâne o personalitate puternică... În ultimii ani a fost preocupat de starea de sănătate a scriitorului Gligor Haşa, i-a dedicat o carte despre operele scrise, despre viaţa acestuia. A urmărit fenomenul literar din judeţul Hunedoara şi din Ţara Haţegului, a fost prezent la întâlnirile cu scriitorii organizate de Biblioteca Judeţeană Hunedoara „Ovid Densuşianu”, director activ Ioan Sebastian Bara. A fost aproape de regretatul Ştefan Nemecsek în festivalul „Mineriada liceenilor” organizată de acesta în Valea Jiului, având ca scop promovarea tinerilor români din ţară şi străinătate, pasionaţi de cărţi, de literatură, de mărturie. I-a păsat de semenii săi.  

 Nu am avut curajul să-i spun Rudi, dar acum pot să îl strig aşa, epistola aceasta mă eliberează de condiţia tranziţiei. Mi-a plăcut să-i spun Domn` Profesor, era mai comod...   

 

Notă. Textele din această carte au apărut în revistele:  „Provincia Corvina” (Hunedoara), „Nova Provincia Covina” (Hunedoara), „Vatra Veche” (Târgu Mureş), „Citadela” (Satu Mare), „Reflex” (Reşiţa), „Contraatac” (Adjud), „Astra Blăjană”... cu acceptul oamenilor de cultură, scriitori preocupaţi de promovarea literaturii române bune din provincie: Eugen Evu, Nicolae Băciuţ, Aurel Pop, Octavian Doclin, Adrian Botez, Maria-Daniela Pănăzan... 

 

 

 

 

Am primit de la scriitorul Radu Igna...

 

Radu Igna, note bibliografice...

 

Numele folosit în activitatea literară : Radu Igna (în acte Rudi Igna).

 

Data şi locul naşterii: 6 noiembrie 1934, Glodghileşti, Hunedoara. Părinţii: Pavel, Lucreţia, ţărani .

 

Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie

Profesor de limba română în judeţul Hunedoara, Zam, Haţeg, Sântămaria-Orlea.

Cărţile sale, scrise de-a lungul anilor, au apărut după 1989...

Anul primirii in Uniunea Scriitorilor din România: 2003, Filiala Sibiu.   

Cetăţean de onoare al oraşului Haţeg din anul 2004.

Călătorii în străinătate: Anglia, Suedia, Turcia.

Debut: în revista “Orizont”, Timişoara, cu proză scurtă, 1986,  prezentare de Ion Arieşanu.

Premii literare: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, 2004.

Premiul Omnia al U.S.R., Filiala Alba-Hunedoara, 2009.

Adresa: Progresului, nr. 28, 335500 Haţeg, Judeţul Hunedoara.

 

Cărţile sale, scrise de-a lungul anilor, au apărut după 1989 :

         Armonia snack-bar,  proză scurtă, ( prezentare pe coperta a IV-a de Ion Arieşanu), Editura Corvin, 2000, Deva.

         Vâltoarea, roman, (prezentare pe coperta a IV-a de D. Hurubă), Editura Corvin, 2001, Deva.

         Cultură si civilizaţie suedeză, note de călătorie, postfaţă de Eugen Evu, Editura Signata, Timişoara, 2002.

         Nimic deosebit in timpul serviciului meu, miniroman, (prezentare pe coperta a IV-a de Ada Cruceanu), Editura Modus P.H., Reşiţa, 2003.

        Valea proscrişilor, roman, (prezentare pe coperta a IV-a de Valeriu Bârgău), Editura Călăuza v.b., Deva 2004, premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, anul 2004.

          Lazăr nu mai vine, proză scurtă, (prefaţă de Adrian Dinu Rachieru), Editura Călăuza v.b., Deva, 2005.

         Condamnat, roman, Editura de vest, Timişoara, 2007 (prefaţa Gligor  Haşa).

Vocaţia culturală a Haţegului, Editura Gligor Haşa,  Deva 2009.

Istanbul, un oraş de două continente. Note de călătorie, Editura David Press-Print, Timişoara, 2011. Premiul USR Filiala Alba-Hunedoara, 2012.

Gligor Haşa. Omul şi opera, Editura Gligor Haşa, Deva, 2012.

            Haţeg. Vremuri şi oameni, fapte şi mărturii, Editura CronoLogia, Sibiu, 2014 (prefaţa Gligor Haşa, postfaţa Maria-Daniela Pănăzan).

Vâltoarea

 

        „Personajele acestui roman se apropie de sufletul cititorului pe nesimţite, se instalează comod în sertăraşe anume ale minţii şi îl atrag într-o cursă coexistenţială de unde nu mai reuşesc să evadeze nici măcar după terminarea lecturii. De aceea, afirm cu toată convingerea că Radu Igna este unul dintre  cei mai înzestraţi şi mai serioşi prozatori români de la această oră. Este un adevărat profesionist în arta construirii unui eşafodaj epic şi a unei atmosfere, absolut ideale, în care personajelor nu le mai rămâne altceva de făcut decât să se conformeze unui scenariu realizat cu grijă şi cu responsabilitate artistică.” (Dumitru Hurubă,  coperta a patra a cărţii).

A consemnat Constantin Stancu

.

Vizualizări: 105

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor