Am bătut deunăzi la porțile Raiului,

bang, bang...

și n-a răspuns Sfântul Petru.

Era un bodyguard,

un angajat ce nici nu făcea parte din personalul

alaiului

-ce l-am zărit trecând printr-un fel de gang-

la capătul căruia ținea în mână, cineva, un sceptru

cu chipul indefinibil de atât fard...

Se părea că toți participau la ce mi se organizase... Balul...

 

... într-o mare nefericire,

a tuturor

-căci așa se manifestă dincolo bucuria-

se alegea regina;

o bătrână castă, desfigurată de nesfârșit,

ce se apucase să-și introducă, ca printr-un fermoar, până la pieire,

o mulțime de inși, cât un popor,

tot, toți roșii din nefericire, îmbătați de un fel de sânge de taur, Sangria,

ce se pare pe-acolo-i rutina...

Când deodată se închide cortina și ,ca un semn sunt chemat la pețit...

 

... mi s-a cerut mâna

de către nefrumusețea aleasă,

pe brațe s-o iau, s-o trec pragul

și deci devenindu-i pereche,

să primim împreună cât mai mulți din cei vii;

amărâți, răbdători, milostivi, credincioși... nu numai,

cât să se umple mai iute grădina

-ce sfinții, cu apă de canale de Iordan s-o ude că se-ndeasă-

deci eu, de acum să fiu cel călăuză, să fiu magul

de-a nu mai fi, să fii...

Mi-am pus mâinile în cap și-am scăpat pe regină din brațe și eu-mi de Rai...

Doamne, lasă-mă încă prin iad... Nefericele...Vai!

12.11.2013

 

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor