după un timp
mă întorc în vîrful degetelor să te pipăi
departe moliciunea sânilor. străin urletul cărnii

între noi, dilara, cineva presară zidul

mai în joacă/ mai în serios
se insinuează aici singură frica

iar dragostea
o balanţă între mâinile căreia îţi exersezi
echilibrul
*
la final eşti ceară
imiţi perfect femeia de dinainte faci cu
mâna dintr-o siluetă goală scorţoasă
mă întorc în vârful degetelor să te pipăi

rănile noastre, dilara
gemeni desenaţi la suprafaţa unei burţi
*
uite
pot să-ţi scriu despre moarte şi să te fac
să crezi că doar dragostea doar
dragostea
adânc
undeva 

ca şi cum ar conta

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Februarie 3, 2012 la 11:52am

Foarte frumos poem!

Comentariu publicat de Corina Laszlo pe Februarie 3, 2012 la 10:29am

Frumoasa poezie!

Zidul, apoi ea e ca din ceara si imita perfect femeia de dinainte - nu e ce ar trebui, exista rani. Ai putea sa o amagesti si tu asa cum incearca ea cand devine ceara. Poti sa o faci sa creada ca moartea este dragoste.....dar, ca poet, ai ales onestitatea, adevarul.

Comentariu publicat de Dora Sandru pe Iulie 3, 2011 la 6:08pm
conteaza,si cum inca pentru ca scri frumos,complimenti
Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Iulie 2, 2011 la 11:42pm
foarte frumos poemul, Alex...succesiunea sacadată a imaginilor naşte forţă...impactul poemului e puternic...te citesc cu mare plăcere
Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Iulie 2, 2011 la 8:54am

văd că ai trecut de la text la foarte frumosul ”imbecil”...

eu n-am prieteni pe site, adrian. dacă am prieteni, îi am la o bere, la un whisky ceva. nu îi țin pe site. cred că toți cei de aici și-au exprimat o părere sinceră în care îți bagi tu bulele translucide din care zboară bondari desenați pe pungi de chipsuri pe acorduri pariziene, tu, cel asemeni copacului desfrunzit, genialule, simpaticule, părăsitule, pustiule, nefericitule, etc...

cât de greu îți e să te referi strict la text, scrie o singură dată cât de mult vrei, dar lasă-mă apoi să te ignor în liniște. cine spune că trebuie să îți placă ce scriu? 

și de când ai tu pretenția de a mă învăța pe mine cum să simt?

și de când trebuie să renunțe toată lumea la formulări de genul strigătul cărnii? că spui tu? 

vrei să-ți spun, domnule, ce cred eu despre poeziile pe care la postezi? tu ai impresia că te menajez?

spun doar că nu, nu merită efortul.

părerea mea. iar eu chiar nu voi intra acolo. pentru că doare. chiar dor izbitoarele adjective, poatetismele din copacul cel fără de frunze, etc... te-aș sfătui să încerci ceva sinceritate în încercarea de a posta ceva. apoi când comunici cu lumea, știi, dacă ești tâfnos tu și îi faci pe alții, dacă ești nefu*u* de 3 ani și îi faci pe alții, nu ține...

well, acum cred că nu te-am mai menajat, păpădie zâmbitoare și aplaudacă, auzi, hai că e de râsul curcilor zău... 

 

din momentul ăsta nu mai exiști. 

aaaa, să nu crezi că e din cauza faptului că nu înțelegi/ sau înțelegi ce scriu, dracu știe ce ai vrut să spui în privința asta, ci pentru că te manifești incredibil de copilărește. am înțeles că nu îți place ce scriu, poți scrie la revistă, dar please, avansează singur... la mine florile au zburat deja

 

fratele mai rău al lui alex,

ăla desenat pe un pântec imaginar

 

 

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iulie 1, 2011 la 8:43pm
Iulia ai dreptate,altminteri am deveni matematicieni!
Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Iulie 1, 2011 la 7:51pm

lume,

eu nu privesc pe nimeni de sus, sunt la locul meu, casa mea, lângă gagica mea. lângă coapsele ei mă gudur, dacă vreau o privesc de sus. dacă nu, îi intru în carne. alteori simt că nu mă iubește. e rece, e de ceară. o pipăi cu vârful degetelor, nu îmi spune nimic. moliciunea sânilor de ieri, lutul de azi... alteori trage perdeaua să n-o văd scriind poezii pe balcon. și perdeaua ia forma unui zid aruncat între noi de mâini invizibile. de entități perverse. mai sunt clipele acelea în care îi spun că dragostea, doar dragostea, ... doar așa, la mișto. pentru că în realitate chiar nu contează. eu nu iubesc pe nimeni mai mult de 3 zile. 3 zile după ce dragostea moare :)

asta e pentru voi - http://www.youtube.com/watch?v=q7qsCxX_VF8

adrian - dacă mi-aș dori să privesc lume de sus aș fi răutăcios, cred... poate aș spune ce cred despre misterul bulelor translucide, despre interiorul puiului din miezul oului sic. 

elena - controverse? hai să fim serioși. controverse se nasc la alt nivel. aici e joacă la grupa mică. părerea celor care citesc mă interesează. până la un punct. de fapt până în momentul în care ceea ce spune nu mai are nicio legătură cu textul... adică d-voastră de câte ori credeți că era nevoie să mi se spună de o singură persoană că nu înțelege ce am scris????????????????????????????????????? să fie sănătos și el. și eu. d-voastră nu vă spun versurile astea nimic, am înțeles, ok. data viitoare voi încerca să scriu mai bine, așa încât să ajungă și acolo, pe măsuța la care citiți :)

iulia - ai premiul II la decodat. bine, bine, hai că îți dau diplomă de excelență :). mulțam, mai treci... că eu fug prin (cub)a să beau bere gratis :))))))

 

un weekend uluitor să aveți,

alex

Comentariu publicat de Elena Zamfir pe Iulie 1, 2011 la 5:45pm

Am urmarit cu interes toate postarile voastre, am mai citit odata si inca o data versurile tale Alexandru, nu imi spun nimic, dar faptul ca au nascut controverse este un merit la care ma gandesc.

Daca erau banale, fara importanta, domnul Adrian, trecea fara sa le observe, dar probabil il intriga si vrea sa inteleaga, eu nu le inteleg, dar aici eu sunt 'masa', care nu are importanta, iar restul lumii, va aplauda.

Va felicit pentru ca randurile dumneavoastra trezesc controverse.

Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Iulie 1, 2011 la 4:03pm

hai că nu ajungem nicăieri... eu am scris prost, tu nu înțelegi ce se scrie prost. aici ai vrut să ajungi, ok, then...

citește bacovia și înțelege-l. 

și dacă vrei să ai ultimul cuvânt... nu te las :)))))))

 

alex:)))))

p.s. - că-s copil...

Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Iulie 1, 2011 la 5:19am

adică vrei să spui că poezia se oprește la nichita iar într-un amărât de atelier nu putem avea gusturi??

uite,

mie îmi place verdele// cristinei și corinei nu - e vorba de gusturi, nu? și tot un atelier al culorilor

mie nu îmi place poezia care s-a postat pe 23. 05. 2011 pe rețea, // melaniei nu-i place :)

 

vreau să spun doar că putem avea gusturi în orice moment, referitor la orice. nu doar la clasici :)

firește, o părere și aici...

apoi, n-an înțeles ce nu vreau :)))

 

alex:)))

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor