RAPORT DE ACTIVITATE

                   PARLAMENTARĂ

         (la un an de la primirea mandatului)

          

        

          Cu inima deschisă, cu gândul la Dumnezeu şi la interesele voastre, vin astăzi, aici, dragii mei concetăţeni, iubiţii mei alegători şi vă raportez, conform înţelegerii din campania electorală, după cum urmează:

          A trecut un an de la alegeri, un an trist, plin de evenimente, cu plusuri şi minusuri personale şi colective, cu realizări ce nu se văd şi cu nerealizări care ne dor pe toţi cei de faţă şi mai ales pe noi, pe cei aleşi de domniile voastre să vă reprezentăm cu cinste interesele în Parlamentul Ţării!

          Vreau de la început să vă anunţ din capul locului, că sunt alături de toate necazurile dumneavoastră, că împărtăşesc aceleaşi gânduri şi idei de la începutul anului electoral, că ştiu ce greu vă este în aceste clipe, când Ţara s-a afundat şi mai rău în neajunsuri, în nevoi, în disperare...

          Aş vrea însă să fiu extrem de cinstit şi de obiectiv şi să vă comunic adevăruri pentru care un om politic ca mine, are responsabilităţi, angajamente, poziţii politice şi ambiţii încă nerealizate!

          Dacă domniilor voastre v-a fost şi încă vă este greu, şi aveţi toate motivele să spuneţi aceste amănunte, aş vrea să ştiţi că nici nouă, politicienilor nu ne este mai uşor, ori mai bine!

          Voi fi cât se poate de concret şi voi vorbi numai şi numai despre mine! Să nu creadă cineva dintre domniile voastre că mie mi-a fost uşor! Că am dat de o anumită stare de bine, şi gata, m-am schimbat, am devenit alt om, altă persoană, cu alte gânduri, alt comportament şi altă viziune asupra vieţii! N-aş vrea să treacă nimeni prin chinurile mele...şi mă ştiţi, îmi ştiţi trecutul, îmi ştiţi voinţa, îmi cunoaşteţi apucăturile şi chiar mentalităţile!

           Domnii mei, iubiţi alegători, Dumnezeu mi-e martor, că vă spun adevărul şi numai adevărul şi nu vă ascund nimic din ceea ce ştiu! Numai eu ştiu prin ce-am trecut imediat după ce am luat mandatul de deputat şi  am luat-o de nevastă pe doamna Mimi...

            Puneţi-vă în situaţia mea pentru a înţelege umilinţa, suferinţa şi ambiţiile unui om de talia mea! Patruzeci de ani, diferenţă de vârstă între noi, alte filozofii, alte şcoli personale, alte trăiri, alte aşteptări de la viaţă... Chinul de pe lume, disperarea absolută, sacrificiul suprem, asta am făcut şi cu ce m-am ales?

            Poate, cineva, de aici, să-mi traducă şi mie umilinţa la care am fost supus, zi de zi, cu traiul meu comun alături de domnişoara Mimi? Poate? Ştiţi domniile voastre ce fel de ambiţii, ce aşteptări, ce fel de viaţă au aceste soţii, extrem de tinere, ca să le spun aşa? Nu ştiţi! Nu aveţi nenorocita ocazie să vă aflaţi ca mine, faţă-n faţă cu femeia-uragan, femeia-tigru, femeia niciodată mulţumită de masculinitatea mea destul de precară la această vârstă... Dumnezeu mi-e martor că am încercat orice, am căzut în cele mai ruşinoase păcate, am ieşit din moralitatea unui parlamentar curat şi cinstit, aşa cum mă ştiţi, numai şi numai s-o fac pe domnişoara Mimi să se simtă fericită, să se simtă femeie, cum zice ea râzând în cea mai nepoliticoasă batjocură...

             Apoi, să nu uitaţi a doua nenorocire care m-a lovit şi care se traduce pur şi simplu prin obligaţia mea de a renunţa imediat ce-am fost ales deputat, la relaţia cu domniile voastre!

             Crede cineva că mi-a fost uşor să uit aşa, dintr-o dată, toate angajamentele pe care le-am luat, toate promisiunile pe care vi le-am făcut, toate vorbele frumoase pe care vi le-am spus, atunci, înainte de alegeri?

             Crede cineva că un om politic important ca mine, cu responsabilităţi majore pentru Ţară şi pentru voi, cei care m-aţi votat cu atâta energie, convingere şi bună-credinţă, poate să-şi privească în ochi electoratul, când ştie că n-a putut să facă mai nimic pentru interesele acestui electorat?

             Îmi vine să plând, să urlu ca prostul la lună, ca ultimul maidanez prins cu laţul de hingherii actualului guvern, numai când mă gândesc la umilinţa ce a trebuit s-o îndur în acest nenorocit de an, primul an al guvernării noastre într-o majoritate aproape  ucigătoare,  de neputinţa unei exprimări coerente şi în folosul vostru, şi-mi vine să-mi pun foc sub tălpi, aşa, ca ultimul condamnat la moarte, ca un neisprăvi ce sunt pentru că n-am reuşit să vin în faţa voastră cu cinste, curaj şi sinceritate şi să vă spun că viaţa mea de parlamentar este de fapt un chin, un chin personal şi o povară pe care n-o pot duce mai departe fără să-i împărţim împreună bucuriile şi necazurile...

              Mai este cineva dintre domniile voastre dispus să-mi ofere fie şi o minimă scuză, una de bun simţ şi de prietenie, de complezenţă pentru modul meu de trai chinuitor şi plin de toate nefericirile lumii? Ştiu că sună fals, sună cumplit, sună laş, sună ambiguu, sună nefiresc, sună greu şi umilitor pentru mine, dar ce poate face un biet muritor de rând într-o astfel de situaţie?

               Cum să mă prefac, aşa cum se prefac colegi de-ai mei, aflaţi în situaţii similare, cu neveste la fel de noi şi de tinere, schimbate la fiecare nou mandat de demnitar al Statului, când eu ştiu că este posibil ca şi domniile voastre să ne judecaţi, să ne priviţi activitatea şi, chiar să ne sancţionaţi la viitoarele alegeri?

                Pot eu să îndur o judecată colectivă fără să vă spun  şi să vă explic, din vreme, toate aceste motive de neâmpliniri şi nerealizări?

                Cum m-aş mai uita în ochii voştri?

                Cum aş veni eu să vă mai cer un vot şi un nou mandat dacă n-aş lua de pe acum măsurile necesare unor explicaţii cinstite şi adevărate?

               De ce să fiu eu sancţionat de un electorat credincios şi cinstit pentru nişte fapte pe care vreau să le regret şi să le îndrept? Iată de ce, în cazul în care domniile voastre chiar o să mă susţineţi şi la alegerile viitoare, vă promit că toate angajamentele mele din celelalte mandate, care nu s-au îndeplinit, de data aceasta, cu siguranţă se vor îndeplini!

             Vă mai spun, aşa, ca un legământ în faţa Bunului Dumnezeu şi a voastră, a alegătorilor mei cinstiţi,  că o s-o las pe domnişoara Mimi în lumea ei bizară, o s-o las cu suficientă avere ca să nu fiu târât prin tribunale şi alte judecăţi ce mi-ar afecta personalitatea şi, dacă Bunul Dumnezeu o vrea, am să mă recăsătoresc cu nepoata domnişoarei Mimi, un copil ascultător, cinstit, fără capricii şi cu perspective să-mi devină tovarăşă de viaţă pentru totdeauna! Acest minunat copil are vârsta cerută de lege pentru mariaj, are o puternică dragoste pentru viaţă în sufletul ei curat şi are pretenţii minimale cu privire la sarcinile gospodăreşti ce-mi incumbă, lăsându-mi astfel toată libertatea să mă ocup numai şi numai de treburile Statului, de nevoile voastre şi greutăţile poporului, aşa cum rezultă şi din Constituţie!

                Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

                Şi acuma, pentru că orele sunt destul de înaintate, vă rog să mergeţi cu toţii la Crâşmă, la Nicu Beldie şi să-i spuneţi că am comandat eu pentru toti alegătorii mei mâncare şi bătură în valoare de cincispreze lei pe cap de votant cinstit, onest şi credincios principiilor noastre democratice! La revedere, domnii mei, la revedere...  Ne mai vedem la anul care vine, pe timpul ăsta!

             A propos, să nu uit! V-am mai pus cinci lei la pensii şi zece lei la salariu, pentru cei care încă mai aveţi chef să munciţi în ţara asta!

 

George Rizescu

Piteşti, 2.10.2013, exact la un an de la alegeri...

 

 

 

 

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor