cand e pustiu si noapte in sufletul meu,
se trezeste visul de-a fugi mereu..
as vrea sa plec departe cu nebunia mea,
si orizonturi albe as vrea sa pot vedea.

privesc tot mai departe
dar vad carari inchise
ferestre ferecate
la case parasite...

vad lacrimile ascunse din ochii tuturor,
privirile pagane ce ard pe prada lor,
si zambetele false ce-apar la un salut..
si vad durerea lumii de-acum si din trecut.

calatorind prin viata
eu ma opresc mereu,
s-ascult vorbe desarte..
si- aud suspinul meu.

imi cant si eu tristetea pe-o scena parasita,
si- apoi merg mai departe crezand ca-s fericita...

dar ma intorc sa cer iertare ca m-am lasat ranita.

si-apoi ma pierd in noapte visand ca sunt iubita..

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gabriela Ene pe Iulie 30, 2009 la 5:50pm
Felicitari...frumoasa si sensibila poezia.Pentru o clipa m-am regasit si eu intre randurile tale.....

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor