Sâmbătă, 5 decembrie a.c., Nehru Park situat într-o zonă selectă din New Delhi, Chanakyapuri, a găzduit concertul lui Ravi Shankar şi al fiicei acestuia, Anushka Shankar.
Originar din Bengal (Nord-Estul Indiei), descendent al unei familii cu tradiţie în cultură, Ravi Shankar este binecunoscut pentru spectacolele de fusion din anii ’60 realizate în colaborare cu violonistul Yehudi Menuhin sau cu The Beatles. Autor de concerte pentru sitar şi orchestră, duo-uri pentru vioară şi sitar, lucrări pentru diferite instrumente soliste şi muzică de film, Shankar a fost un liant între Est şi Vest, primind distincţii atât din partea statului Indian, cât şi premiul UNESCO şi trei premii Grammy. Este poate cel mai important promotor al muzicii clasice indiene prin turneele mondiale realizate în anii ’70 şi ’80. Director muzical la All India Radio în anii ’50, Ravi Shankar a avut chiar şi un mandat de senator în Parlamentul Indiei la finele anilor ’80.
Nu a avut, însă, întotdeauna critica de partea sa. Muzicologii indieni îl consideră, în ciuda celebrităţii sale, cabotin. În muzica clasică indiană, nu virtuozitatea este urmărită în primul rând, ci efectul estetic strâns legat de precizia intonaţională. Este necesar de precizat că intonaţia este netemperată, însă extrem de bine definită şi corectitudinea executării ornamentelor microtonale reprezintă cheia unei bune interpretări.
Concertul din seara zilei de 5 decembrie a fost organizat de Societatea de Promovare a Muzicii Clasice Indiene în rândul Tinerilor (Society for the Promotion of Indian Classical Music and Culture amongst Youth - Spic-Macay) în cadrul proiectului Music in the Park - Delhi. Ravi şi Anushka Shankar au fost acompaniaţi de Rikhi Ram şi Sanjay Sharma la tanpura (instrument cordofon folosit pentru susţinerea isonurilor), Bickram Ghosh, la tabla (instrument tradiţional de percuţie acordabil, alcătuit din 2 piese, specific pentru Nordul Indiei).
După un scurt documentar în care au fost prezentate viaţa şi începutul carierei muzicianului şi după ceremonia de aprindere a lămpii, au fost audiate în interpretarea celor doi sitariştri raga Purvi Kalyan şi un Raag Maala, însemnând „ghirlandă de ragas”. Raga reprezintă esenţa muzicii indiene, termenul traducându-se „colecţie de sunete având conţinut estetic”, iar în practică situându-se la graniţa dintre scară muzicală şi temă. Impropriu, termenul de raga denumeşte şi un gen muzical de factură cultă, în care interpretul are un rol foarte important, compoziţia propriu-zisă reprezentând doar scheletul pe care acesta improvizează. Ghirlanda de raga a fost însoţită de cea de tala, sau construcţiile ritmice din muzica clasică indiană.
Ambele ragas în stilul Hindustani – stilul muzicii clasice din Nordul Indiei – au fost alcătuite din secţiunile Alap, Jhor, Gat, Jhala şi Vilambit. Alap constă din enunţarea sunetelor ragasului şi improvizaţie fără suport ritmic. Percuţia intră de la a doua secţiune, conturând ritmuri din ce în ce mai complexe şi mai rapide.
Aflat într-o formă fizică excepţională, muzicianul care anul viitor va împlini vârsta de 90 de ani a încântat audienţa cu improvizaţiile realizate în tempo-uri moderate. Ne-am fi dorit ca fiica sa să facă demonstraţii de virtuozitate, însă strategia construcţiei spectacolului şi prezenţa Maestrului probabil că nu au permis acest lucru. Cu totul altfel au stat lucrurile în privinţa percuţionistului Bickram Ghosh, care în partea a doua a concertului şi-a arătat pe deplin agilitatea. Degetele sale magice au creat improvizaţii de o viteză aproape ireală, oferind publicului momentul de extaz. Au existat şi scurte momente de nesincronizare, în care polifonia incidentală creată evoca mai mult lumea jazzului, decât pe cea a culturii multimilenare indiene.
Plasarea concertului în parc nu a fost o soluţie fericită din punct de vedere al sonorizării, însă de decenii muzica indiană nu se mai cântă natural, neamplificată, ocupând săli din ce în ce mai încăpătoare.
Poate că acest concert nu a oferit, din cauza vârstei înaintate a protagonistului, prea mult din ce a fost cândva Ravi Shankar, iar cunoştinţele limitate de muzică indiană nu-mi permit să apreciez cât de „în stil” au fost câtate cele două ragasuri, însă satisfacţia de a fi respirat în prezenţa unei legende a muzicii şi a celui mai bun ambasador al ţării sale va rămâne mult timp în memoria celor care au fost binecuvântaţi de Mama Indie în acest început de decembrie.

Vizualizări: 71

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexei Bergmann pe Decembrie 15, 2009 la 10:14pm
evident, este o cronica a evenimentului. iar pe mine ma macina invidia :-)) de a nu fi asistat la un asemenea concert. tot asha cum traiesc cu regretul de a nu fi prins, atunci cand era posibil, un concert cu Sviatoslav Richter, deshi cu Dimitri Bashkirov, Oleg Sokolov sau Arkadi Sevidov le-am putut asista totalmente magnetizat. Amprenta lui Ravi Shankar o am inca din prima mea copilarie, atunci cand printre discurile mamei am gasit un vinil german cu doua inregistrari, Ravi Shankar cu o raga (prima parte a discului) shi Yehudi Menuhin cu o sonata pentru vioara de George Enescu (cealalta parte). aceasta mai mult decat stranie shi surprinzatoare vecinatate m-a contrariat shi m-a marcat in egala masura, iar lecturarea cronicii de mai sus mi-a readus inca o data shi intr-un mod extrem de intens acea senzatzie de irealitate totala traita la primele sunete ale sitarului, deoarece vioara nu ma surprinsese cu nimic atata timp cat la acei cinci ai mei deja practicam arta interpretarii violonistice.
Comentariu publicat de Gabriela Ene pe Decembrie 15, 2009 la 10:58am
Interesante informatii....Chiar ma sa caut si eu interpretarile de la acest concert...sa le ascult ,daca le gasesc pe net...Incepand cu acest link ..http://www.anoushkashankar.com/ Multumim
Comentariu publicat de Maria Balasa pe Decembrie 15, 2009 la 8:30am
Una dintre oazele de frumos din lumea asta. Ma bucur ca mi- ati dat ocazia sa aflu despre ea.
Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Decembrie 15, 2009 la 8:08am
Fantastica longevitate artistica! La 90 de ani sa faci turnee lungi in lume, sa incanti auditoriul si sa-l trimiti acasa 'beat de muzica indiana". Tot pe Net i-am ascultat si eu pe Ravi si pe Anushka Shankar. Muzica lor are parca ceva nepamantean.
Comentariu publicat de Serban George pe Decembrie 15, 2009 la 8:05am
Noutăți care îmi plac să le citesc!...
Comentariu publicat de Valery Oisteanu pe Decembrie 15, 2009 la 1:38am
Namaste! Eu am vazut concertul la Carnegie Hall in New York in aceiasi formatie cu fratele meu Andrei, acum o luna, Ravi/Anushka au fost grozavi si foarte emotional si spitritual cu o singura mica jena ca batrinul (90) nu mai putea sa stea cu piciaorele inrucisate si le lasa jos !
Dar mina si inspiratia si colaborarea cu fica lui Anushka erau de un nivel de neuitat si in special considerind compositiile originale.Am pleacat pe jos acasa beat de musica indiana

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor