reţeaua literară
poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
rechinul de catalog vs profa de romana
Fac acest comentariu pentru ca ziarele scriu intr-un mod deloc fericit despre Liliana Stanciu, o profesoara de romana din Buzau pe care o cunosc personal:
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Buzau_Profa_de_romana_...
Asa cum vad eu situatia, lucrurile stau cam asa:
Liliana Stanciu este printre putinii profesori cu har pe care mi-a fost dat sa ii intilnesc. Este, de asemenea, printre putinii profesionisti cu vocatie din invatamintul umanist buzoian. Metodele pedagogice aplicate de domnia sa la clasa au calitatea de a stirni un interes aparte pentru literatura si pentru limba romana. Nu e lucru marunt. Doamna Stanciu, inainte de toate, trebuie amintit ca este un filolog talentat, un real iubitor de carte si un profesor cu o admirabila constiinta artistica. Un om dedicat.
Nu trebuie, in situatia de fata, sa facem abstractie nici de faptul ca doamna profesoara Stanciu este, de asemenea, o femeie frumoasa. Desi, in zilele noastre, conceptul de femeie cu adevarat frumoasa s-a tocit emotional, retragindu-se intr-un sat rasfirat din emisfera sudica a memoriei. In zona aceea a creierului care poate face uitate chiar si cele mai stralucitoare amintiri.
Nu trebuie uitat nici faptul ca doamna Stanciu este casatorita cu unul dintre cei mai buni manageri pe care administratia locala buzoiana i-a vazut vreodata (lucrind in subordinea aceluiasi prefect care ii calomniaza sotia). Culoarea politica nepotrivita (inca?) a domnului Stanciu sa aiba oare de-a face cu toata povestea asta? Sotii Stanciu au o fiica de o inteligenta sclipitoare iar eu nu am suficiente cuvinte de admiratie pentru a putea descrie ce fel de mama este doamna Stanciu. In nici una dintre vizitele mele pe la ei, nu am intrezarit derapaje de la fagasul unei conduite drepte, morale. Normale, daca vreti.
Despre normalitate sa fie vorba? Foarte posibil. (Se intrevede oare o era puritana in urmatoarele secole ale spiritualitatii romanesti? Improbabil.) Ce se intimpla in scoala buzoiana astazi nu are insa legatura cu normalitatea. Mai curind, are de-a face cu perversiunea. Da. Cu monumente imense de frustrare, cu oameni care alearga la nesfirsit intre hirtii desenate frumos si suprafata lucioasa a resentimentului are de-a face. E o perversiune ce rezida in jocurile teritoriale ale formelor inferioare de viata.
Incerc sa imi stapinesc totusi sentimentele de revolta pe care mi le stirnesc citiva homunculi cu pretentie de profesor de prin liceele Buzoiene. Nu ii voi numi niciodata, chiar dacă am rămas cu cicatrice. Istoriei ii sta mai bine fara acesti nimeni. Doamna Stanciu insa, departe de a fi un nimeni, are calitatea de a fi un om pe care poti conta. Lucru deloc marunt, de aseamenea. Intr-o mare de rechini cu cataloage si semidocti frustrati, aceasta profesoara e posibil sa deranjeze.
Desi poate ca nu e mare lucru, aflat in imposibililtatea de a va arata adevarul asa cum il intrevad eu, va voi impartasi ce a insemnat pentru mine intilnirea cu Liliana Stanciu. Nu mi-a fost profesoara la clasa desi cred ca mi-ar fi placut foarte mult. Inspiratele mele conversatii cu dumneaei au avut, ca axa centrala, pasiunea pentru poezie. Am invatat foarte multe si din lecturile recomandate de doamna Stanciu. Am cistigat incredere.
Anul trecut, la sfirsitul a trei ani de lucru, am depus un manuscris de poezie la Uniunea Scriitorilor din Romania. Manuscrisul a cistigat premiul pentru debut al USR iar, la inceputul acestei veri, voi publica un volum de versuri („apasa”) la cea mai prestigioasa editura de poezie de la noi din tara (Cartea Romaneasca). Nu am introdus o pagina speciala pentru multumiri in acest volum insa, daca as fi conceput una, multumirile mele pentru Liliana Stanciu ar fi ocupat un paragraf special.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ce pot ziaristii sa scrie, ce poate sa debiteze prefectul si, cel mai trist, ce pot unii profesori sa faca pentru a defaima o fiinta umana.
Asadar, perversiune exista. Musteste in toata povestea asta. Nu este vorba insa despre o perversiune a carnii ci, in mod evident, este vorba despre una a spiritului. Nu vreau sa imi imaginez viitorul acestei tarisoare daca va mai continua mult sa isi ingroape in josnice actiuni de sabotaj si asa putinele sale valori.
Oameni buni, nu lasati minia sa va intunece mintile.
Later edit / Scrisoarea deschisa adresata prefectului de catre doamna profesoara Liliana Stanciu:
http://jurnaluldebuzau.ro/wp-content/uploads/2010/04/Scrisoare-Desc...
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Buzau_Profa_de_romana_...
Asa cum vad eu situatia, lucrurile stau cam asa:
Liliana Stanciu este printre putinii profesori cu har pe care mi-a fost dat sa ii intilnesc. Este, de asemenea, printre putinii profesionisti cu vocatie din invatamintul umanist buzoian. Metodele pedagogice aplicate de domnia sa la clasa au calitatea de a stirni un interes aparte pentru literatura si pentru limba romana. Nu e lucru marunt. Doamna Stanciu, inainte de toate, trebuie amintit ca este un filolog talentat, un real iubitor de carte si un profesor cu o admirabila constiinta artistica. Un om dedicat.
Nu trebuie, in situatia de fata, sa facem abstractie nici de faptul ca doamna profesoara Stanciu este, de asemenea, o femeie frumoasa. Desi, in zilele noastre, conceptul de femeie cu adevarat frumoasa s-a tocit emotional, retragindu-se intr-un sat rasfirat din emisfera sudica a memoriei. In zona aceea a creierului care poate face uitate chiar si cele mai stralucitoare amintiri.
Nu trebuie uitat nici faptul ca doamna Stanciu este casatorita cu unul dintre cei mai buni manageri pe care administratia locala buzoiana i-a vazut vreodata (lucrind in subordinea aceluiasi prefect care ii calomniaza sotia). Culoarea politica nepotrivita (inca?) a domnului Stanciu sa aiba oare de-a face cu toata povestea asta? Sotii Stanciu au o fiica de o inteligenta sclipitoare iar eu nu am suficiente cuvinte de admiratie pentru a putea descrie ce fel de mama este doamna Stanciu. In nici una dintre vizitele mele pe la ei, nu am intrezarit derapaje de la fagasul unei conduite drepte, morale. Normale, daca vreti.
Despre normalitate sa fie vorba? Foarte posibil. (Se intrevede oare o era puritana in urmatoarele secole ale spiritualitatii romanesti? Improbabil.) Ce se intimpla in scoala buzoiana astazi nu are insa legatura cu normalitatea. Mai curind, are de-a face cu perversiunea. Da. Cu monumente imense de frustrare, cu oameni care alearga la nesfirsit intre hirtii desenate frumos si suprafata lucioasa a resentimentului are de-a face. E o perversiune ce rezida in jocurile teritoriale ale formelor inferioare de viata.
Incerc sa imi stapinesc totusi sentimentele de revolta pe care mi le stirnesc citiva homunculi cu pretentie de profesor de prin liceele Buzoiene. Nu ii voi numi niciodata, chiar dacă am rămas cu cicatrice. Istoriei ii sta mai bine fara acesti nimeni. Doamna Stanciu insa, departe de a fi un nimeni, are calitatea de a fi un om pe care poti conta. Lucru deloc marunt, de aseamenea. Intr-o mare de rechini cu cataloage si semidocti frustrati, aceasta profesoara e posibil sa deranjeze.
Desi poate ca nu e mare lucru, aflat in imposibililtatea de a va arata adevarul asa cum il intrevad eu, va voi impartasi ce a insemnat pentru mine intilnirea cu Liliana Stanciu. Nu mi-a fost profesoara la clasa desi cred ca mi-ar fi placut foarte mult. Inspiratele mele conversatii cu dumneaei au avut, ca axa centrala, pasiunea pentru poezie. Am invatat foarte multe si din lecturile recomandate de doamna Stanciu. Am cistigat incredere.
Anul trecut, la sfirsitul a trei ani de lucru, am depus un manuscris de poezie la Uniunea Scriitorilor din Romania. Manuscrisul a cistigat premiul pentru debut al USR iar, la inceputul acestei veri, voi publica un volum de versuri („apasa”) la cea mai prestigioasa editura de poezie de la noi din tara (Cartea Romaneasca). Nu am introdus o pagina speciala pentru multumiri in acest volum insa, daca as fi conceput una, multumirile mele pentru Liliana Stanciu ar fi ocupat un paragraf special.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ce pot ziaristii sa scrie, ce poate sa debiteze prefectul si, cel mai trist, ce pot unii profesori sa faca pentru a defaima o fiinta umana.
Asadar, perversiune exista. Musteste in toata povestea asta. Nu este vorba insa despre o perversiune a carnii ci, in mod evident, este vorba despre una a spiritului. Nu vreau sa imi imaginez viitorul acestei tarisoare daca va mai continua mult sa isi ingroape in josnice actiuni de sabotaj si asa putinele sale valori.
Oameni buni, nu lasati minia sa va intunece mintile.
Later edit / Scrisoarea deschisa adresata prefectului de catre doamna profesoara Liliana Stanciu:
http://jurnaluldebuzau.ro/wp-content/uploads/2010/04/Scrisoare-Desc...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de anca gavril pe Mai 4, 2010 la 11:59am
-
Dragi prieteni, "pestele de la cap se-mpute",sistemul este bolnav,politizat, aservit in totalitate politicului parazit. A face nota discordanta( a fi un bun profesionist neinregimentat politic) in contextul realitatii de astazi,este sinucidere curata.Problema grava ,este ca in invatamint se lucreaza cu oameni,nu cu fiare.Daca fierul il mai poti indrepta ,omul needucat e sigur rebut social!Concluzia?Numai de noi depinde s-a schimbam raul.Mult succes tinerei profesoare! Viata nu este usoara,dar e atit de frumoasa.......Succes!
-
Comentariu publicat de sorin despoT pe Mai 2, 2010 la 3:05am
-
oligopedagogia... :)
da, domnule meu... sîntem în rahat.
-
Comentariu publicat de Camelian Propinatiu pe Mai 1, 2010 la 10:04pm
-
Se vorbeste mai putin de contextul in care este atacata imaginea cadrului didactic ca atare.
Masurariul reformei e reducerea birocratiei si nu vedem nici macar intentii in acest sens.
Oligopedagogia de la noi nu se va ameliora pentru ca si cei ce impun reforma, si cei ce sunt auziti ca o critica nu lucreaza efectiv cu elevul sau cu parintele, fiind universitari sau inspectori de mult aerieni, cum de regula si autorii de manuale ininteligibile. Daca reformatorii ar fi studiat procesul de invatamant real, in toata mizeria concretului, atunci prima propunere absolut logica ar fi fost ori desfiintarea in procedura de urgenta a Ministerului si Inspectoratelor, precum si a ARACIP-ului, ca institutii parazitare si represive, ori macar limitarea explicita, prin Legea Educatiei, la cel mult 70 a numarului de pagini imbecile de proiecte, rapoarte, planuri, analize, statistici, grafice, comunicari, procese-verbale, teste, sondaje, caracterizari, dovezi, fise, masuri remediale etc. etc. indosariate saptamanal, ce li se solicita cadrelor didactice amenintator, necoordonat si redundant de catre zeci de comisii, in detrimentul pregatirii lectiilor si diminuand timpul disponibil pentru consolidarea culturii de specialitate, psihopedagogice si metodice, pentru viata autentic intelectuala in general.
-
-
lucrurile vor decurge astfel:
profesoara va fi anchetata. nu vor gasi probe concrete care sa confirme acuzatiile. fie ca imi impartasiti opinia sau nu, cunoscand-o pe liliana stanciu, consider ca acuzatiile sint perfect ridicole. prefectul isi va cere scuze public, imediat după finalizarea anchetei. toată lumea, inclusiv presa, se va spăla frumusel pe mîini. mai puțin profesoara. ea e singura care va ieși ciufulită din toată povestea asta. prejudiciile de imagine ce i-au fost aduse nu vor putea fi remediate curînd. asta ma intristeaza cel mai mult.
mno, asta este. mergem inainte!
sd
-
Comentariu publicat de iulia ralia pe Aprilie 29, 2010 la 9:49pm
-
in asemenea situatie, profesoara are nevoie de un avocat inteligent, profesionist. nu e de gluma cu mizeriile, e de luptă.
-
-
in linkul dat de sorin la scrisoarea deschisa scrie negru pe alb :
"eu l-am sters din nou"
!!!am obiceiul /datorat studiilor anterioare/ de a merge la surse.
ce mizerie a scris Tudor Cristea.
mizerie. cu miros urat.
-
-
Domnul munteanu mircea a punctat esentialul cu o gandire coerenta, la obiect, ne-inflamata.
Fiecare fraza ar fi bine sa fie scrisa de la capat, cu alineat.
eventual cu litere de tipar.
pentru cei care le pricep doar pe acestea.
morala minima :
1. daca te amesteci in taritze, te mananca porcii.
2. daca se intampla, ai grija sa porti cutit pentru gatlejul lor si sa-l infigi pe dinauntru
-
Comentariu publicat de katya kelaro pe Aprilie 29, 2010 la 4:22pm
-
Domnule TUDOR CRISTEA, nu sunt profesor de limba romana iar din cauza rapiditatii si a nervilor cu care scriem un comm putem avea typos-uri. NU inteleg de ce va legati de forma si nu de fond. In plus, vad ca va place sa ne luati de cate unul de sfori ca pe marionete. Jenant, domnule, jenant...decat sa latrati doar pentru ca aveti volum mai mare si va auziti putin mai tare decat altii mai bine ati musca si ati suge din puroi...va recomand Apel către lichele si Ghidul Nesimţitului in orice versiune editorială doriţi. ..
Să fie oare majusculele din redactarea numelui un semn că doriţi să ieşiţi cu orice chip in evidenţă?
NU doresc a transforma subsolul acestei pagini intr-un atac la persoana iar intelepciunea specifică părului cărunt pe care ni-l relevă fizionomia Dvstră în fotografie sper să triumfe ...in plus, îmi place tonul cu care Despot a scris randurile de mai sus... daca tinerii nu ar fi in stare să-şi apere cauza cu romantism şi naivitate, ci s-ar dezice cu cinism şi autosuficientă de cei care i-au format aş spune că ne merităm soarta de naţie în mocirlă...dar mai există o speranţă... repet, să fim lucizi!
-
-
domnule Cristea, eu sint recunoscator pentru fiecare clipa ce mi-e dat s-o traiesc. dumneavoastra ati populat cu folos citeva dintre aceste clipe iar pentru asta va sint, bineinteles, recunoscator. insa nu recunostinta constituie punctul central, domnul meu, ci iertarea. inteleg ca nu puteti ierta incompetenta. sincer sa fiu, va dau dreptate, in general, insa, in acest caz, nu incompetenta a adus-o pe liliana stanciu sub lupa linsajului mediatic. un prefect guraliv, fie dezinformat, fie rau intentionat, a facut-o. haitele de rechini didactici au facut-o.
in fine... cred ca ati inteles foarte bine ce se intimpla...
-
-
Oare pentru a câta oară ne grăbim să acuzăm pe cineva înainte ca faptele lui să fie dovedite? E un subiect spinos ţinând cont de contextul in care s-a desfăşurat: greva profesorilor din judetul Buzău, aspiratiile unui profesor spre conducerea unei institutii, implicarea unui membru al familiei in politică. Murdăria se intinde peste tot, nu cerne, nu lasă loc unor oaze în care să mai putem respira. Şi ce e cu adevărat trist e faptul că oamenii, avizi de senzaţional şi de murdar, se coalizează subit cu cei care propagă această mizerie. Avem o presă bolnavă, avem oameni care incearcă să discrediteze munca si prestigiul unui profesor inainte de a avea dovezi evidente... mi-e rusine că fac parte din tagma profesorilor, avem pielea tăbăcită de loviturile aruncate în mod gratuit la adresa noastră...haideti sa fim lucizi inainte de a blama ...
Sunt alături de Doamna Profesor Liliana Stanciu si mă adresez celor care iubesc noroiul mai mult decât onoarea unui formator de opinie că intr-o bună zi se vor putea afla ei înşişi în colţul acuzaţiilor nefondate iar izolarea, oprobiul şi petele îi vor urmări mult timp. Poate că atunci îşi vor aduce aminte că nu au făcut întocmai cum le-ar fi dictat conştiinţa. Se simt instigările de coloratură politică. Prin urmare, nu daţi mărgăritare porcilor!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară