Fac acest comentariu pentru ca ziarele scriu intr-un mod deloc fericit despre Liliana Stanciu, o profesoara de romana din Buzau pe care o cunosc personal:
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Buzau_Profa_de_romana_...
Asa cum vad eu situatia, lucrurile stau cam asa:
Liliana Stanciu este printre putinii profesori cu har pe care mi-a fost dat sa ii intilnesc. Este, de asemenea, printre putinii profesionisti cu vocatie din invatamintul umanist buzoian. Metodele pedagogice aplicate de domnia sa la clasa au calitatea de a stirni un interes aparte pentru literatura si pentru limba romana. Nu e lucru marunt. Doamna Stanciu, inainte de toate, trebuie amintit ca este un filolog talentat, un real iubitor de carte si un profesor cu o admirabila constiinta artistica. Un om dedicat.
Nu trebuie, in situatia de fata, sa facem abstractie nici de faptul ca doamna profesoara Stanciu este, de asemenea, o femeie frumoasa. Desi, in zilele noastre, conceptul de femeie cu adevarat frumoasa s-a tocit emotional, retragindu-se intr-un sat rasfirat din emisfera sudica a memoriei. In zona aceea a creierului care poate face uitate chiar si cele mai stralucitoare amintiri.
Nu trebuie uitat nici faptul ca doamna Stanciu este casatorita cu unul dintre cei mai buni manageri pe care administratia locala buzoiana i-a vazut vreodata (lucrind in subordinea aceluiasi prefect care ii calomniaza sotia). Culoarea politica nepotrivita (inca?) a domnului Stanciu sa aiba oare de-a face cu toata povestea asta? Sotii Stanciu au o fiica de o inteligenta sclipitoare iar eu nu am suficiente cuvinte de admiratie pentru a putea descrie ce fel de mama este doamna Stanciu. In nici una dintre vizitele mele pe la ei, nu am intrezarit derapaje de la fagasul unei conduite drepte, morale. Normale, daca vreti.
Despre normalitate sa fie vorba? Foarte posibil. (Se intrevede oare o era puritana in urmatoarele secole ale spiritualitatii romanesti? Improbabil.) Ce se intimpla in scoala buzoiana astazi nu are insa legatura cu normalitatea. Mai curind, are de-a face cu perversiunea. Da. Cu monumente imense de frustrare, cu oameni care alearga la nesfirsit intre hirtii desenate frumos si suprafata lucioasa a resentimentului are de-a face. E o perversiune ce rezida in jocurile teritoriale ale formelor inferioare de viata.
Incerc sa imi stapinesc totusi sentimentele de revolta pe care mi le stirnesc citiva homunculi cu pretentie de profesor de prin liceele Buzoiene. Nu ii voi numi niciodata, chiar dacă am rămas cu cicatrice. Istoriei ii sta mai bine fara acesti nimeni. Doamna Stanciu insa, departe de a fi un nimeni, are calitatea de a fi un om pe care poti conta. Lucru deloc marunt, de aseamenea. Intr-o mare de rechini cu cataloage si semidocti frustrati, aceasta profesoara e posibil sa deranjeze.
Desi poate ca nu e mare lucru, aflat in imposibililtatea de a va arata adevarul asa cum il intrevad eu, va voi impartasi ce a insemnat pentru mine intilnirea cu Liliana Stanciu. Nu mi-a fost profesoara la clasa desi cred ca mi-ar fi placut foarte mult. Inspiratele mele conversatii cu dumneaei au avut, ca axa centrala, pasiunea pentru poezie. Am invatat foarte multe si din lecturile recomandate de doamna Stanciu. Am cistigat incredere.
Anul trecut, la sfirsitul a trei ani de lucru, am depus un manuscris de poezie la Uniunea Scriitorilor din Romania. Manuscrisul a cistigat premiul pentru debut al USR iar, la inceputul acestei veri, voi publica un volum de versuri („apasa”) la cea mai prestigioasa editura de poezie de la noi din tara (Cartea Romaneasca). Nu am introdus o pagina speciala pentru multumiri in acest volum insa, daca as fi conceput una, multumirile mele pentru Liliana Stanciu ar fi ocupat un paragraf special.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ce pot ziaristii sa scrie, ce poate sa debiteze prefectul si, cel mai trist, ce pot unii profesori sa faca pentru a defaima o fiinta umana.
Asadar, perversiune exista. Musteste in toata povestea asta. Nu este vorba insa despre o perversiune a carnii ci, in mod evident, este vorba despre una a spiritului. Nu vreau sa imi imaginez viitorul acestei tarisoare daca va mai continua mult sa isi ingroape in josnice actiuni de sabotaj si asa putinele sale valori.
Oameni buni, nu lasati minia sa va intunece mintile.
Later edit / Scrisoarea deschisa adresata prefectului de catre doamna profesoara Liliana Stanciu:
http://jurnaluldebuzau.ro/wp-content/uploads/2010/04/Scrisoare-Desc...
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară