Vineri, 4 decembrie 2009, poetul, criticul, istoricul literar, semiologul şi eseistul Marin Mincu s-a stins din viaţă, la Spitalul Elias din Capitală, în urma unui anevrism cerebral. Moartea lui, aproape neobservată printre atâtea evenimente politice care ne ocupă viaţa de zi cu zi, marchează, în fond, încă o pierdere iremediabilă a culturii româneşti. Dar a fost să fie ca domnul Mincu, la cei 65 de ani ai domniei sale, să hotărască a se opri aici, aşezându-se la odihnă şi taifas cu George Pruteanu şi Grigore Vieru.

Iată câteva cuvinte, împărtăşite în spaţiul virtual de cei care l-au cunoscut:

„Era un amestec năvalnic de orgoliu, ambiţie de a fi iniţiatorul unei generaţii literare combinată cu mult fier autentic, de a descoperi oameni care scriau bine, plus multă patimă în toate. Dar mai ales când venea vorba de tineri. Avea o tandreţe teribilă faţă de mulţi prieteni de-ai mei, tineri scriitori azi.”
(Adriana Gheorghe, A murit Marin Mincu, http://voxpublica.realitatea.net)

„Mi-a fost profesor... Recunosc că poate am avut momente când l-am urât... La el am avut prima mea restanţă... Abia la sfârşitul facultăţii am realizat că, până la urmă, nu era aşa rău cum îl văzusem până atunci şi că, din contra, era un om extraordinar de inteligent, dar cu un simţ exagerat al severităţii. Abia acum înţeleg că nu era omul jumătăţilor de măsură!”
(Carmen, comentariu la articolul A murit Marin Mincu, http://voxpublica.realitatea.net)

„Nu i-am fost studentă.
Am dat cu el doar un examen – şi anume restanţa de la Teoria Literaturii, în anul I. În vară, la Monica Spiridon, refuzasem să răspund – aş fi trecut, cred, cu un 5 sau 6. Aşa că i-am zis c-abandonez. S-a uitat lung la mine ş-a zis „bine”. Mi-a dat 4. Nervoasă.
În toamnă am dat restanţa cu Mincu. M-a întrebat de metaroman. Nu mai ştiu ce-am bâiguit. Ştiu doar că m-a întrebat: „Amintiri din copilărie” e roman sau metaroman? Într-o fracţiune de secundă am evaluat situaţiunea, la modu’ „băi, dacă era roman, nu mă-ntreba ăsta de el”. Ş-am zis răspicat: „Metaroman!” Bravo, mi-a zis. Eşti deşteaptă, să vii să-ţi dau bibliografie. Şi mi-a dat 9.
Dom’ profesor, mă scuzaţi. De fapt, dacă m-aţi fi întrebat de ce e metaroman, cred că n-aş mai fi luat 9. Da’ acu’, 16 ans après, ştiu. Pe-onoarea mea!
Şi nu m-am mai dus să-mi dea bibliografie. Cre’ că mi-era frică de el. Fraieră.
Acum aflu c-a murit. Şi m-am întors brusc în timp. 92-97, studenţia mea la Constanţa. Şi Marin Mincu, cu coama lui albă omniprezentă pe culoarele facultăţii.
Sunt un produs al lui Marin Mincu. Al facultăţii sale de Litere. Al încăpăţânării sale. Al profesorilor pe care el i-a convins să facă naveta la Constanţa. Teodora Cristea, Dan-Ioan Nasta, Alexandra Emilian, Haritina Gherman, Monica Spiridon.
E impresionant să faci literatură medievală cu profu’ după al cărui manual ai învăţat franceză iîntr-a opta. Nasta, adică.
E impresionant să faci lingvistică cu Teodora Cristea.
Sunt ceea ce sunt şi datorită lui Marin Mincu.
Mulţumesc.”

(Diacritica, Marin Mincu, http://diacritica.wordpress.com)

„Marin Mincu a început azi, la ora şase dimineaţa, să (ne) locuiască altfel. Deşi a rămas aceeaşi voce tânără la telefon, acelaşi tip incomod în cenaclu, acelaşi prieten mai mereu abstinent pe terasă, acelaşi corp columnoid, încununat de podoaba-i cu frunze argintii de măslin, acelaşi Profesor care-ţi vorbeşte despre un Rambo textualifag, acelaşi don-juan al Carminei, el s-a hotărât ca de azi să ne convingă altfel de felul cum omul se întâlneşte cu cOsMosul. (...)
Marin Mincu are în rastel kalaşnicoave, akaemuri, colturi, carabine, smith&wessoni, remingtoane, winchesteri etc încât s-ar putea dota vreo trei-patru armate care să fi fost defilând, de 1 Decembrie 2009, de-a lungul bulevardului Magheru, între Universitate şi Daciei, via Mir, cu haltă pe nisipul-martor din spate. La Universitate (pentru MM e doar una, „Ovidius”), le cerea fetelor din Basarabia să recite „Deşteaptă-te, române!” şi le trecea Prutul, frate, numai pe treaba asta. Le trecea. Şi toate au fost trecute şi ele. Şi noi. Şi voi. Şi ce-a mai rămas în toată trecerea asta? Păi, iată, a rămas: terecerea. Mare, cât peste o mare nostrum...”

(Sorin Dinco, răspuns la Dan Iancu, Marin Mincu, http://uhitto.wordpress.com)

„Generaţia 2000, MM, cum a mai fost numită, pierde astăzi nu doar un mentor, ci şi un membru. Pentru că, prin felul de-a fi, prin excesele (pozitive şi negative), Marin Mincu s-a dovedit a fi un tânăr scriitor. Arţăgos, iritabil când nu era cazul, conflictual, dar şi plin de voioşie (râsul, v-amintiţi, sigur că v-amintiţi râsul acela teribil), spontan, glorios într-un mod de-a fi care duce, invariabil, spre cavalerism. Om al exceselor şi al sentimentelor sincere, tranşant şi acid, catalizator şi scânteie, Marin Mincu este o pierdere nu doar pentru prieteni şi apropiaţi, ci mai ales pentru duşmanii, inamicii, adversarii care l-au preţuit deopotrivă.”
(miculftiriadi, Marin Mincu (1944-2009), http://miculftiriadi.wordpress.com)

Opere (selectiv şi cu posibilităţi de completare, prin bunăvoinţa cititorilor):
Avangarda literară românească
Jurnalul lui Dracula (roman)
Experimentalismul poetic românesc
Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu (roman)
Intermezzo. Aurora (roman)
Pacient la spitalul Fundeni: fişă de caz (12-16 mai) (roman)
Intermezzo. Graziella (roman)
O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea
Discurs împotriva morţii
Critice
Văile vegherii – poeme (poezie)
Repere
Prada realului (poezie)
Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică
Poeţi italieni din secolul XX
Despre fragilitatea vieţii (poezie)
Textualism şi autenticitate

Premii:
Premiul Internaţional Eugenio Montale (Roma, 1989)
Premiul literar Carlo Betocchi (Citta di Piombino, 1992)
Premiul Herder (Universitatea din Viena, 1996)
Premiul Naţional pentru Roman (Bergamo, 1998)


Activităţi culturale (spicuite de pe http://ro.wikipedia.org):
• A promovat textualismului, implicându-se teoretic şi practic în susţinerea acestei importante mişcări literare postbelice
• A predat, ca profesor asociat titular, la universităţile din Torino, Milano şi Florenţa
• A fost profesor şi decan al Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie din Constanţa
• A scris poezii, studii semiologice, studii de folclor românesc, o antologie a avangardei româneşti, romane, având peste 40 de volume publicate în ţară şi alte 20 în străinătate
• A fost director al Editurii Pontica din Constanţa
• A publicat volumele lui Umberto Eco şi alte capodopere ale literaturii italiene
• A fost director al revistei culturale Paradigma
• A colaborat la publicaţia culturală Ziua literară
• A coordonat cenaclul Euridice din Bucureşti

Citate reprezentative:
„Cel mai mare orgoliu şi cea mai mare pretenţie a unui critic: să intuiască mai înainte cu o clipă căile spre care se îndreaptă literatura şi să poată să influenţeze teoretic şi practic asupra acestei noi literaturi.” (Marin Mincu, Experimentalismul poetic românesc)

„Eu voi fi atent la valori, dar dacă acestea nu se ivesc, nu voi avea ce sprijini.” (Marin Mincu)

Cu scuzele de rigoare pentru această expunere împrăştiată, dau cuvântul celor care vor şi pot să spună mai mult.

Vizualizări: 215

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor