când am plecat de acasă ploua
mă uitam pe jos și vedeam cerul
sub tălpile mele oamenii mergeau în alte direcții
trăiai cu capul în jos
mă gândeam că stai în picioare
și-ți pui tălpile în dreptul tălpilor mele
să mergem împreună
tulburând

Vizualizări: 148

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Relu Coțofană pe August 8, 2014 la 12:22pm

Da, în numai 8 versuri pot incăpea imagini deosebite, meditatii ( refexii) profunde și o emoție puternică. Felicitări!

Comentariu publicat de Popescu Carmen Georgeta pe August 6, 2014 la 10:58am

Când putem condensa o stare de fapt, o poveste, o parabolă, o dorinţă înaltă , o mirare în numai opt versuri şi totul să aibă înţelesul deschis către infinite porţi atunci da, ne putem numi slujitori adevăraţi ai cuvântului. 

Sinceră apreciere , Dominique !

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe August 6, 2014 la 10:26am

Reflexiile unor trăiri interioare  flamate de afecţii paradiziace  "și-ți pui tălpile în dreptul tălpilor mele/ să mergem împreună" sublimate în oglinzi cu faţete poetice, estetizate prin metaforă şi meditaţie ...Interesant!... Gheorghe Apetroae, Sibiu

Comentariu publicat de arold rumoa pe August 6, 2014 la 8:32am

imi inchipui oglinda in care  privesti, si vad, inchizand ochii, cum vi se-mpreuna fluxul sanguin, chiar si prin lagunele( scobiturile) talpilor lipite, stanga de dreapta si invers, tie si poeziei

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor