Intre aforismele autoelitei si proverbele gloatei se afla ca o curea de transmisie Partidul Cadrelor Didactice.
Profesorul trebuie sa aiba carti sau macar biblioteci. Poate fi satisfacut si cu ebooks, adesea prin piratare.
Are, iaca dar, ce citi. Si atunci, sa ne gandim daca isi permite ragaz, timp de lectura.
Masurariul reformei e reducerea birocratiei si nu vedem nici macar intentii in acest sens.
Oligopedagogia de la noi nu se va ameliora pentru ca si cei ce impun reforma, si cei ce sunt auziti ca o critica nu lucreaza efectiv cu elevul sau cu parintele, fiind universitari sau inspectori de mult aerieni, cum de regula si autorii de manuale ininteligibile. Daca reformatorii ar fi studiat procesul de invatamant real, in toata mizeria concretului, atunci prima propunere absolut logica ar fi fost ori desfiintarea in procedura de urgenta a Ministerului si Inspectoratelor, precum si a ARACIP-ului, ca institutii parazitare si represive, ori macar limitarea explicita, prin Legea Educatiei, la cel mult 70 a numarului de pagini imbecile de proiecte, rapoarte, planuri, analize, statistici, grafice, comunicari, procese-verbale, teste, sondaje, caracterizari, dovezi, fise, masuri remediale etc. etc. indosariate saptamanal, ce li se solicita cadrelor didactice amenintator, necoordonat si redundant de catre zeci de comisii, in detrimentul pregatirii lectiilor si diminuand timpul disponibil pentru consolidarea culturii de specialitate, psihopedagogice si metodice, pentru cetitul cartilor si ascultarea prodfunda a muzicii, pentru viata autentic intelectuala in general.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Iunie 5, 2010 la 10:29am
Invatamantul a fost si este doar un malaxor in care populatia este ingredientul principal in aluatul societatii de azi.
Invatamantul ar trebui sa fie liber, lipsit totalmente de constrangeri si apartenente birocratice care servesc institutii politice si religioase. In momentul de fata, in sistemul de invatamant nu se vede pomul din cauza padurii. Eu insumi si majoritatea dintre noi suntem produsul finit al acestui sistem corupt care se vrea ''educational''. Trebuie doar sa gandim putin in afara ambalajului in care este frumos invelita societatea, ca sa ne dam seama mai bine cine suntem de fapt si incotro ne indreptam.
Problema e mult mai grava decat pare si singura solutie pentru a iesi din aceasta nu tine numai de institutia in sine a invatamantului. Mai trist e faptul ca insusi cadrele didactice sunt neputincioase in a schimba ceva, odata intrate in sistem.
Cu respect,
Cristian Moroz
Comentariu publicat de George Liviu Teleoacă pe Mai 6, 2010 la 9:57am
Să nu dramatizăm. N-am vrut nici un moment să comit un atac la persoană şi se poate constata că formulările mele sunt la modul impersonal. Vă rog însă să ţineţi cont că joaca dvs pe REŢEA are, totuşi, un mesaj spre cei peste cinci mii de membri a căror timp de lectură trebuie respectat şi din această dublă perspectivă vă propun să comparaţi singură perseverenţa cu care ne spuneţi: "Poezia este un joc şi de aceea mă aflu pe Reţea ...", cu celebra strofă:
Ah! Atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?
După cum vedeţi, poezia porneşte de la un mesaj, care se vrea a fi oferit sub formă de rimă şi ritm, restul sunt integrame sau cuvinte încrucişate, oricine le-ar scrie.

În legătură tentativa de ajutor concretizată în: „...ci doar pentru că aţi îndrăznit aici, să dezbrăcaţi, pentru puţin, haina de profesor şi să ...” am să spun că „Domnu-i domn ... ”
Comentariu publicat de Angeliea Barbu pe Mai 6, 2010 la 7:29am
Departe de mine gândul acesta, Doamnă profesoară. Ştiu bine ce inseamnă să te dedici învăţământului şi mă doare ca aţi fost atât de aspru criticată fără a vă fi cunoscut cineva activitatea, ci doar pentru că aţi îndrăznit aici, să dezbrăcaţi, pentru puţin, haina de profesor şi să vă exprimaţi nişte simţăminte, poate de moment.
Referitor la completarea mea, cred că şi dumneavoastră acceptaţi că, cel puţin în ultima vreme, nu s-a făcut o selecţie sificientă a celor care au fost pregătiţi în învăţământul superior pentru a deveni profesori. Cu toate acestea, eu cred că aceştia pot fi "aruncaţi" numai daca avem ce pune în loc. Până atunci, tot învăţământul cred că ar trebui să le ofere posibilităţi pentru completarea pregătirii profesionale, şi să gândească un sistem de motivare a celor ce se implică în acest proces.
Comentariu publicat de verdes delia tania pe Mai 5, 2010 la 11:18pm
Mulţumesc pentru cuvintele pe care le-aţi scris, doamnă A. Barbu, sunt sigură că aţi avut gânduri bune, dar s-ar putea înţelege ca eu sunt una dintre "uscături". Practic această meserie nobilă de 21 de ani şi vă asigur că au ieşit din mâna mea oameni de valoare, intelectuali sau oameni simpli, stiutori de carte, chiar dacă nu au diplomă universitară. Mulţi dintre ei îmi sunt recunoscători, unii sunt chiar colegi cu mine. Nu fac meseria aceasta silită, ci din pasiune. Şi sunt mulţi alţii ca mine. Cinste lor. Cu stimă, Delia Verdeş
Comentariu publicat de Angeliea Barbu pe Mai 5, 2010 la 11:00pm
Şi, uitasem sa spun, pădure fără uscături nu există niciunde, Domnilor.
Comentariu publicat de Angeliea Barbu pe Mai 5, 2010 la 10:58pm
E păcat că desfiinţăm atat de categoric omul (care dacă e profesor nu mai are dreptul să fie decât profesor în orice conjunctură, din cât înţeleg), e păcat că reducem la zero întreg învăţământul şi toţi profesorii, cu mici excepţii (valorile - despre care nu se vorbeşte), e păcat că vrem doar sa aruncăm (in Dunăre), înainte de a avea ce pune în loc. Gandiţi-vă că mulţi profesori renunţă în ziua de azi la cariera didactică, gândiţi-vă că tinerii nu mai îmbrăţişează acum o astfel de carieră, sătui de ceea ce aud de o vreme despre învăţământ, gândiţi-vă că, dacă nu mai aveti copii în şcoală, o să aveţi, probabil, nepoţi. E păcat că unii uită că au devenit ce-au devenit datorită şcolii şi profesorilor.
E adevărat că sistemul e bolnav, dar pentru asta nu sunt de vină profesorii. Oricum, nu le puteţi reproşa că nu s-au implicat.
Comentariu publicat de verdes delia tania pe Mai 5, 2010 la 7:51pm
Domnule George Liviu Teleoacă, ceea ce faceţi d-voastră se cheamă atac la persoană. Nici măcar nu mă cunoaşteţi şi vă permiteţi să-mi aduceţi acuzaţii grave: că sunt duplicitară sau că mă dedublez. Apoi, faceţi trimitere la o poezie pe care am scris-o, deşi stiţi foarte bine că nu trebuie amestecate lucrurile. Poezia este un joc şi de aceea mă aflu pe Reţea, să citesc ceea ce scriu alţii si, din când în când, să public, fără pretenţia că aş fi poetă. Nu ştiu câtă relevanţă are faptul că am scris fără diacritice. Vă asigur că testele pentru şcoală sunt întotdeauna scrise cu diacritice, dar acum fac nişte comentarii în timpul liber şi, după câte am observat, la discuţii mai scriu şi alţii aşa. Sigur, nu este o scuză, mă voi strădui să folosesc diacriticele pe viitor. Nu vă sunt datoare cu explicaţii, dar să ştiţi că nu transmit elevilor "stări de răvăşire", cum spuneţi. Se vede că nu faceţi parte din sistem, altfel aţi înţelege nemulţumirea multora dintre noi legată de politizarea învăţământului şi de faptul că nu se mai face şcoală, ci dosare. Hârtiile tind să înlocuiască actul didactic. Să fac ceva? Dar fac, alături de colegii mei am semnat petiţii, am participat la grevă, ne revoltăm. Însă decizia este a oamenilor politici, care nu sunt prea "duşi la şcoală". Să nu mai pun la socoteală faptul că mulţi oameni au aversiune împotriva profesorilor, de parcă ei ar fi vinovaţi de tot ce se întămplă rău în lume, inclusiv de criza mondială. Poate aţi observat că măsurile drastice (restructurare, descentralizare) au început cu această categorie. Hârtiile cresc invers proporţional cu salariile. Este o realitate. În sfâşit, la câte umilinţe suntem supuşi, mai trece şi aceasta, a unei persoane care nu cunoaşte realitatea prezentă, trăieşte probabil în trecut, într-o lume idilică, în care cadrul didactic îşi făcea meseria doar de "amorul artei". Pot spune că şi acum facem la fel, pentru că toţi aspirăm la un salariu decent, care să ne permită să ne plătim facturile şi să ne hrănim. Dar până acolo mai e cale lungă. Între timp, ne facem meseria cum ştim mai bine. Am încheiat aici şi nu voi mai da replici, oricât de tare voi fi jignită, pentru că am altceva mai bun de făcut şi pentru că nu vreau să transform Reţeaua într-un câmp de luptă. Puţină decenţă, vă rog! Delia Verdeş
Comentariu publicat de George Liviu Teleoacă pe Mai 5, 2010 la 2:57pm
Felicitări domnule profesor Florin Grigoriu pentru realismul mesajului, ca şi pentru fermitatea lui bine sustinuta de plastica argumentaţiei invocate.
Comentariu publicat de Florin GRIGORIU pe Mai 5, 2010 la 2:39pm
1. Repet un cuvânt despre o stare de fapt. Sunt oameni care nu știu care este denumirea ministerului și a școlii lor. Cercetați frontispiciile școlilor, documentele oficiale, cererile adresate unor autorități. Citiți ce scrieți și pe ștampile și faceți legătura cu antetul! 2. Întrebați pe cei din minister ce știu despre istoria învățământului din România și vedeți ce departe sunt de însăși baza lor de date, de valorile învățământului românesc... Și ca să nu credeți că teoretizez, aflați că boierul Conachi a propus o reformă a învățământului în Moldova, iar mai târziu și Gheorghe Asachi. Unul din marii cărturari preocupați de învățământul românesc a fost, se știe, Spiru Haret, altul a fost Mircea Malița. Pe vremea lui Spiru Haret s-a construit cu banii celor din școlile bucureștene CASA ȘCOALELOR de pe bulevard, de lângă statuia lui Mihail Kogălniceanu, clădire a Corpului Didactic Bucureștean până când a fost preluată de o universitate particulară, de un institut particular, prin osârdia lui Andrei Pleșu și a celor din sindicatele bucureștene ale învățătorimii și profesorimii...3. Propun ca învățământul românesc să se schimbe în fiecare an, după un proiect pe 157 de ani! Model- cele 157 țări din lume! Dacă sunt mai multe, mai adăugați câțiva ani, iar dacă sunt mai puține, mai scădeți! Așa pot și cei din minister să se plimbe pe banii statului prin cele țări, peste munți și ape, întocmi proiecte, reforme etc. și noi hârtii în dosarul educatorului și a elevului, spre bucuria fabricanților de hârtie și alte materiale trebuincioase acestor frumoase și demne îndeletniciri. Iar peste 157 de ani, plus minus un csi foarte mic, adică oarece câțiva ani, se va alege modelul cel mai adecvat, potrivit, *cool*. 4. Sunt de prisos a pune și întrebările: Câte școli au denumiri de personalități, de valori -model pentru activitatea celor din instituția respectivă? Câte școli au istoria tipărită a școlii lor, câte își tipăresc anuare? Cunosc un liceu, devenit mai recent grup școlar, cu o istorie de 50 de ani, o școală unde nu se mai știu nici directorii care au fost, șefii de promoție, iar despre cărturarul care dă numele instituției puțini cunosc ceva, printre aceștia nu se află conducătorul/ conducătoarea/ adică directorul/ managerul/ reprezentantul oficial pentru cei educați și pentru cei ce educă, mă rog, vorba vine, dacă nu cumva educația a fost înlocuită cu competențele și discursurile despre reformă. Se subînțelege că nu se vor sărbători cei 50 de ani, criza fiind de vină...toți fiind ocupați, preocupați, cu punctajele, notele, portofoliile, testele, paratestele și supratestele, salariile și scăderile de salarii, de număr de ore, catedre, navete etc. Ce bine că statul, onor ministerul, ne dă ocupații permanente, altfel ne-am pune întebări asupra rolului său și cum s-au folosit bani de azi, de ieri și de când mă știu ne știm, fiindcă *săraci ca astăzi, ca ieri și de când ne știm, n-am fost niciodată*, noi, cei ce-l citim pe on Creangă, un înaintaș al nostru ce împușca, zice-se, ciori, că pe altcineva nu putea. Cam aiasta-i, domnilor, tovarășilor, colegilor, internauților, dragilor ce credeți totuși că *ei* se preocupă, fac și dreg, nu! strică și ce mai rămas-a bun, dragostea de carte. Nu s-a hotărât recent că la bacalaureat omul școlit să dea examen că știe să citească/ lucru ce-l făcea Ion Creangă, prietenul nostru, încă prin primii ani de az-buche, de ceaslov? Reforma adevărată este să-i punem și pe cei din minister să citească la televiziune, că de vorbit am văzut cum vorbesc. Apoi pe cei din inspectorate, apoi pe directori și la urmă, dar la urmă, pe educatori, învățători și profesori, fie ei și de la universități..Pe toți, domnilor, pe toți! Și-n Dunăre cu ei! Bineînțeles, despre excepții, toată stima! Dar despre valorile existente (elevi, cadre didactice și nedidactice) în Școala Românească nu se vorbește. Zadarnic de ani de zile se străduiesc a face bine și a fi urmate! Florin Grigoriu
Comentariu publicat de George Liviu Teleoacă pe Mai 5, 2010 la 12:26pm
De curiozitate v-am citit şi poezia "De ce?", după care am înţeles că nu trebuie să ne mai mirăm că am ajuns, unde am ajuns.
Asemenea stări de răvăşire transmiteţi dvs. elevilor?
"Nu-mi mai recunosc glasul: cine sunt?
Imi pare ca m-am dat pe usa
afara si nu mai stiu intrarea.
Cineva rade: nu sunt eu,
starea mea este tristetea..."
Îmi veţi răspunde că la catedră sunteţi o alta. Greu de realizat, greu de crezut, din moment ce Mahatma Gandhi s-a abţinut două săptamâni de la orice era dulce pentru a putea fi convingator atunci când i-a spus unui copil diabetic că nu-i bine să mănânce bomboane.
Jocul de cuvinte nu exprimă nici credinţe, nici idealuri. Talmeş-balmeşul lor, chiar nostim fiind, demonetizează cuvântul "ce rosteşte adevărul". Nu ajunge să predaţi poezia "Criticilor mei", ci mai trebuie să trăiţi şi să creaţi în duhul ei şi atunci vorbitorii limbii române vor arăta cu totul şi cu totul altfel. Sigur! Pe româneşte se spune: "Pe unde îţi iese vorba, să-ţi iasă şi sufletul" sau "Ce-i în guşe şi-n căpuşe"
Nimic mai jalnic ca doctrina dedublarii. Este ca atunci când vrei să stai în două luntri. Nu numai Iisus a spus că pe cei căldicei am să-i dau de la mine, ci oriunde te duci astăzi nu eşti primit dacă te simt duplicitar, gata oricând să te prefaci, să te dedublezi.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor