- Arfy - 29 ian. 2016

Tu nu m-ai trimis din Rai
să rămân ca o oaie rătăcită,
care mehăie în van
și paște cu nesaț,
înrouratele fire de iarbă,
culese din natura filelor deschise
și mugurii zbârliți
de pe trunchiuri,
costal-Dumnezeiesc plămădite.
Să-mi stâmpăr setea
din izvoarele cu apa sfințită
ale busuioacelor ayurvedice
iar, uneori, în fiertura fructului zemuit,
să-mi inversez polii busolei,
pierzându-mă în azimutul simțurilor pământești.

Tu mi-ai întins o mână nevăzută,
ca o lumină
ce-mi pâlpâie dintr-o flacără a feștilei netunse,
pentru reazem,
iar prin sufleteasca răscolire
să-mi pot reinversa privirea spre Tine!
O! Tu, păstorule atipic, lovești
cu biciul toiagului tău,
Cuvântul!

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor