Regalitate şi naţiune. Fascinaţia regalităţii

Fiind zi naţională şi văzând cum decurge destinul românilor azi şi cel al României, nu poţi să nu te întrebi care ar fi soarta ţării noastre dacă ar avea în frunte, ca să o reprezinte în lume, un rege, nu un preşedinte ? O întrebare cu dublă ţintă ne poate ajuta să reflectăm şi să găsim singuri răspunsul. Ce este azi România ca republică? Ce rol a avut regalitatea în istoria noastră în cei 82 de ani? Ce ar fi fost azi România dacă avea rege în fruntea ei în toţi anii în care impostori feluriţi i-au uzurpat autoritatea şi statutul de regat?

Trebuie să mărturisesc că, e adevărat, întotdeauna m-a fascinat regalitatea. Şi aceasta, pentru că ipostaza regală îmi apare pe cât de specială pe atât de interesantă, dar şi problematică. Dincolo de literatură, condiţia monarhică este o temă fascinantă, istorică şi politică, sociologică şi psihologică. Şi, de ce nu, şi o excelentă temă educativă şi profund formativă

În planul realităţii, regalitatea ţine de problema personalităţii în istorie şi de condiţia de lider, nu atât înnăscut, cât mai ales pregătit anume pentru a deveni apt să conducă şi să croiască istoria în conformitate cu interesele popoarelor. Între conceptele naţiune/naţionalitate şi regalitate este o relaţie de interdependenţă şi intercondiţionare reciprocă. Cele două - naţiune şi regalitate se condiţionează şi potenţează reciproc în favoarea fiecăreia din ele. Se poate vedea azi cu ochiul liber unde sunt ca standarde de civilizaţie şi prosperitate regatele din lume?

Regalitatea ţine şi de problematica modelului uman, de relaţia liderului cu masele, de contopirea destinului propriu cu cel al popoarelor etc. Destinată unor misiuni mai presus de subiectivitate şi capricii personale, în Evul Mediu monarhia era considerată de sorginte divină. Dar nu, nici regii, oameni fiind, n-au reuşit toţi atingerea unor dimensiuni exemplare, tot aşa cum nici liderii aleşi democratic nu sunt, unii, pe măsura aşteptărilor demosului.

Istoria României a cunoscut sub regi, un traseu ascensional incontestabil, un şir de împliniri care ne-au făcut să fim Regatul României şi apoi România Mare, o ţară aflată, în ciuda imperfecţiunilor ei, la standardele lumii de atunci, şi nicedecum în coada Europei, precum azi. Pe cine va fi deranjat oare acest urcuş al României?

Ziua Regelui era şi ziua Românieii, sau ziua Armatei Române,(25 Octombrie) iar acestă bipolaritate avea semnificaţia ei. Acest binom sfărâmat de interese cu totul străine României constituia însăşi puterea ţării în perioada istoriei noastre faste – Armata ţării şi Regele ei, Regele ţării şi Armata ei., Regele şi naţiunea etc.

Recuperarea istoriei noastre perturbate grav de eveneimentele de la jumătatea secolului al 20-lea (războiul, pierderea Basarabiei şi Bvucovinei, comunismul, instaurarea republicii, naţionalizarea, colectivi-zarea, uciderea inetelectualităţii şi extirparea acelei culturi spirituale ce reprezenta o dimensiune naţională distinctă etc.) ar fi un act temerar, fantastic de-a dreptul, asemănător cu reinstaurarea Dreptăţii, a Adevărului şi Binelui din basmele copilăriei. Auzind/văzând atitudinea studenţilor de azi, de ziua naţională, aceasta ar fi o posibilitate. Spunând şi recunoscând adevărul sine ira et studio e întotdeauna un pas pe calea unei oneste recuperări de sine.

Alungarea regelui şi încercarea de-a spăla memoria românilor asupra celei mai faste perioade a Statului Naţional Român sub regi, 1866-1948, a fost o flagrantă nedreptate istorică, tot pe atât de dureroasă pe cât Holocaustul, a fost de fapt un Holocaust românesc. Odată deveniţi liberi de comunism, după ’89, s-a ocolit parcă înadins lămurirea şi înţelegerea adevărului acestor evenimente de către generaţiile tinere. Dovadă că în România nu s-a schimbat decât o generaţie de activişti cu alta ce funcţionează aproape cu aceeleşi mentalitate. Iar această continuitate probează că nimic nu se poate clădi pe ură, pe mefienţă, pe viclenie, pe ipocrizie. Starea noastră de azi confirmă aceasta.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ion Burhan pe Decembrie 6, 2010 la 10:22am
O temă de dezbatere tot mai rar abordată poate din cauza constatării ireversibilităţii răului produs de regimurile neocomuniste.
Astăzi ca şi în acel decembrie însângerat , mai cred că era absolut firesc, ca România să-şi continue destinul nu ca republică, pentru care n-a avut niciodată tradiţie în istorie ci ca monarhie.
Am fi avut cu totul altă prestanţă în lume, am fi avut o politică naţională coerentă nu o politică a jafului asupra cetăţenului şi a resurselor ţării, am fi avut un arbitru politic neutru şi eliminarea luptei politice pentru ocuparea scaunului prezidenţial, am fi economisit bani grei aruncaţi pe apa sâmbetei în campanii murdare .
Desigur, suferim consecinţele unei decizii punitive a marilor puteri în a căror ecuaţie zonală , România nu trebuie să mai conteze mult.Dar nu mor caii când vor câinii. Destinele popoarelor sunt în mâna lui Dumnezeu care nu cruţă pe cei care vrea să-i ridice.
Mulţumim , domnule Ion Izvor , pentru imn, chiar nu mai ştiam cum sună..Cât ai fi de republican nu poţi să nu remarci diferenţa ...
Comentariu publicat de ION IZVOR pe Decembrie 6, 2010 la 8:47am
Mulţumiri pentru postare doamna Filip. Vă împărtăşesc punctul de vedere!
Foarte interesantă a fost iar astăzi este şi foarte actuală
tema Regalităţii în România, ca şi tema Zilei Naţionale a României!
Găsesc util să adaug, în chip de comentariu, Imnul regal,
aproape necunoscut generaţii mai tinere sau chiar generaţiei mai puţin tinere.
.
.
Ion Izvor

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor