Regrete

[Manuela Cerasela Jerlăianu]

Cu tine…

 

Cu tine de dor împart iar tăcere,

Speranțe desculțe și chiar mângâiere,

Cuvinte ascunse, criptate-n decor,

Iubirea tăcută, azi, fără amor.

 

Așteaptă să vină un vers pentru noi,

Să scriem cu cerul poemele noi,

Și praful de stele cu miros de parfum,

Să-l punem în versul acesta postum.

 

Tăceri să-mpărțim cu dorul pe masă

Și-n piept să purtăm o stea norocoasă,

Cu dânsa o clipă să ardem și noi,

Această iubire cu lacrimi de ploi.

 

Dorințele surate să trecem de soare,

Cumva răstignite de-nalta uitare,

Iar clipa deșartă de dor ponosită,

S-o ardem în ziua de lună umbrită.

 

Și dansul iubirii ca valsul în doi,

Să țină la gală iarăși pasul cu noi,

Iar când elegant ne lasă pe spate,

Să umplem cu versuri o ultimă carte.

               

 

Păstrează privirea

 

Păstrează privirea-n tăcere,

Ca atâtea mii de comori,

Dar vino și-adu mângâiere,

Ca îngerii noștri în zori.

 

Mai lasă speranțe pe masă

Și toți trandafirii tăiați,

Când inima nopții acasă,

Din cerul de stele o bați.

 

Cu raze din luna cea plină,

Mai umple o cupă de vin

Și lasă iubirea să țină,

Azi brațul acestui destin.

 

Așteaptă să plece din curte,

Alei către veșnicul drum,

Să lase în umbrele scurte,

Esență de cer și parfum.

 

Nebune dorințe să ardă,

În pieptul ce ieri a uitat,

În mine iubirea să vadă,

Cum pași către vis a lăsat.

 

Ascultă aceeași tăcută privire

Și fă-te comod pe divan,

Dar scutură-n umbră iubire,

În veacul acesta profan.

 

 Sursa foto-neprecizată-media online