Scrisoare catre suflet,

 

Te-am gasit pierdut in visurile mele. Tu stateai stingher pe banca amintirilor, ma asteptai cu un zambet slab si nevinovat, in jurul tau sperantele erau spanzurate de ignoranta mea. Lacrimile tale formasera un rau de reprosuri, curgea cu o rapiditate ce aproape ma innecase.

Mi-am plecat privirea rusinata. Te lasesem in urma pentru ca eu sa traiesc placeri vinovate. Uitasem de inima ta, uitasem de blandetea ochilor tai, uitasem de iubirea ta si acum te regasesc aici in visul meu, ma astepti, ma ierti, ma tolerezi cu toate defectele mele, ma strangi in brate ca pe un copil ce a stricat o jucarie si in loc sa-l certi, tu il  iubesti mai mult si-i zici ca ii vei cumpara alta.

Eu nu merit sa fac parte din viata ta, dar buzele tale rostesc numele meu neincetat, vocea ta e muribunda, suferinta provocata de lipsa mea ti-a adus o moarte lenta. Imi ridic timida buzele spre ale tale, dar ochii tai sunt stinsi, chipul tau angelic e palid si rece, mainile tale sunt dure ca de lemn, visul meu adanc in care tu ma asteptai stingher e distrus de perversitatea mea.

Sperantele spanzurate de ignoranta mea sunt singurele realitati pe care le recunosc. Deschid bulversata ochii si lacrimi amare imi curg pe obraz. Rusinea, umilinta, cainta si nici chiar iubirea nu te pot aduce inapoi.

Te-am ucis!

Plecarea mea te-a facut sa-ti pierzi mintile si viata ta fara mine nu avea rost......... i-ai pus capat. M-ai lasat sa port mereu sangele tau in mainile mele.

Sunt o criminala!

Te-am ucis atunci cand ma iubeai mai mult, te-am ucis atunci cand te admiram mai mult, te-am ucis atunci cand stiam ca esti singurul ce ma accepta, te-am ucis atunci cand aveai cel mai mult nevoie de mine. Te-am ucis cand am plecat din viata ta, m-ai intemnitat cand ti-ai luat viata si ti-ai lasat doar sufletul alaturi de mine.

Ce rost are sa ma caiesc acum? Ce rost are sa-ti zic, ca am vrut doar pentru putin timp sa vad viata cu alti ochi si ca in fond, doar pe tine te iubeam? Ce rost are acum sa plang? Ce rost are acum sa te chem inapoi?

Nu vei veni decat in vis sa-mi zambesti, nu vei veni decat in vis sa ma imbratisezi, nu vei veni decat in vis sa ma incurajezi........ dar, oare pana cand vei veni in vis? Pana cand subconstientul meu te va chema?

Pentru ca, de acum doar ingerii se mai pot bucura de tandretea ta, iar eu doar de amintirea ta. Doar cerul binecuvanteaza si apreciaza prezenta ta, in schimb eu am doar remuscarile.

Vantul iti va purta mereu gandurile si visele ce le aveai pe culmi inalte. Soarele mereu va incalzi pamantul pe care tu ai calcat cu pasi sfinti. Luna mereu va plange cu stele strigand tradarea mea.

Dar chipul tau, luceafar va fi pe cerul meu.

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor